Despre Uruguay, despre Argentina și despre buena onda

Buena onda e o expresie mișto folosită și extra-folosită de vorbitorii de spaniolă din America Latină (mi-e neclar dacă chiar în toate țările, dar cu siguranță în Uruguay și Argentina). O auzi des în construcții precum Tu eres muy buena onda. Tradusă mot-a-mot expresia înseamnă Tu ești un val bun, ceea ce mi se pare cumva adorabil. Adaptată și tradusă ca lumea înseamnă, de fapt, un fel de Tu ești o persoană mișto/de treabă/cool. Iar Argentina și Uruguay sunt exact despre asta, a fi muy buena onda.

Uruguay

Uruguay a fost o surpriză, știți voi, plăcută. Când am ajuns aici, am descoperit o țară super mișto, de fapt, una din țările cele mai dezvoltate din America Latină. Montevideo, capitala Uruguayului, e una dintre cele mai sigure capitale din America Latină (în traducere, asta înseamnă că am putut să merg noaptea pe străzi, fără să-mi fie frică c-o să fiu jefuit sau împușcat). E un oraș mai mic decât Bucureștiul (are aprox. 1,300,000 locuitori, adică adună o treime din populația întregii țări, Uruguay având doar vreo 3 milioane și ceva de locuitori în total) și e foarte frumos. Se află chiar pe țărmul continentului, cu deschidere la Oceanul Atlantic.

Uruguay este o țară foarte liberală și a fost la viața ei condusă de oameni foarte mișto. Probabil deja știți de José Mujica, cel mai sărac președinte din lume. În Uruguay, totul e legal, vă zic, de la căsătoriile între persoane de același sex sau consumul de marijuana până la dreptul de a face avort (asta în condițiile în care avorturile legale sunt o chestie destul de rară în America Latină). Ce-i drept, are un downside: e destul de scump să trăiești în Montevideo.

O intersecție mișto cu copaci mișto și străzi mișto unde stăteam eu.

O intersecție mișto cu copaci mișto și străzi mișto. Aici stăteam eu, cum ar veni.

Și când am început să merg prin jur, am dat de o arhitectură mișto în Montevideo.

Și am început să mă plimb prin jur, că așa-i frumos și am dat de o arhitectură mișto. Montevideo, you cute thing, you.

Și restaurante cu nume amuzante.

Și restaurante cu nume familiare familiale.

Și clădiri cu balcoane mari și încăpătoare, care-mi plăceau, fiindcă clădirile din São Paulo nu prea au balcoane de fel.

Și clădiri cu balcoane mari și încăpătoare, care-mi plăceau, fiindcă veneam din São Paulo, unde clădirile nu prea au balcoane de fel lor așa.

Și tot mergeam și mi se părea că Montevideo e teribil de european câteodată. Străzile, vibe-ul, știți voi.

Și tot mergeam și mi se părea că Montevideo e teribil de european câteodată. Străzile, vibe-ul, oamenii, totul, știți voi.

Și apoi am dat de ocean și, gata, nu mai era nimic foarte european aici.

Și apoi am dat de ocean și, gata, nu mai era nimic foarte european aici.

Rambla, nu cea din Barcelona, ci acest trotuar care mergea de-a lungul orașului. Oamenii făceau jogging pe aici sau se plimbau

Rambla, da’ nu aia din Barcelona, ci acest trotuar, că așa-i zice, Rambla, merge de-a lungul întregului oraș. Oamenii făceau jogging pe aici sau se plimbau…

...sau, știți voi, formau cupluri și se pupau uitându-se la ocean, că așa-i frumos.

…sau, știți voi, formau cupluri și se pupau uitându-se la ocean, că așa-i frumos.

Am o teorie care zice că un oraș mișto trebuie să aibă întotdeauna cel puțin un skate park și niște skateri.

Am o teorie (am multe teorii, da, știu) care zice că un oraș mișto trebuie să aibă întotdeauna cel puțin un skate park și niște skateri.

Yes, speak dirty Spanish to me.

Yes, speak dirty Spanish to me.

Nu știu cine-i Olga, dar numele ei e pe buzele tuturor.

Nu știu cine-i Olga, dar numele ei e pe buzele tuturor.

Asta era o plajă, da' vă reamintesc că era sfârșit de iarnă când am ajuns eu acolo. Bine, sfârșitul lor de iarnă e ca o toamnă drăguță la noi.

Asta era o plajă, da’ vă reamintesc că era sfârșit de iarnă când am ajuns eu acolo. Bine, sfârșitul lor de iarnă e ca o toamnă drăguță la noi.

“Heladeria” e cuvântul care mi-a amintit cât de mult seamănă spaniolă cu portugheză, căci în portugheză e “gelateria”, cum ar veni “înghețătărie” în română.

Exact ce-aș face și eu dacă aș locui în Montevideo; m-aș plimba cu câinele pe plajă. Bună, câine! Ce faci, câine?

Exact ce-aș face și eu dacă aș locui în Montevideo; m-aș plimba cu câinele pe plajă. Bună, câine! Ce faci, câine?

Practic orice loc era bun pentru a sta și a te uita la ocean.

Practic orice loc era bun pentru a sta și a te uita la ocean.

Era chiar greu să NU găsești un loc mișto unde să stai și să te uiți la ocean.

Era chiar greu să NU găsești un loc mișto unde să stai și să te uiți la ocean.

Serios, vă zic.

Serios, vă zic.

Memorial del Holocausto del Pueblo Judío, un monument aflat chiar pe țărm, dedicat victimelor Holocaustului. Ah, și niște tineri învățau niște mișcări noi de dans pe el.

Memorial del Holocausto del Pueblo Judío, un monument aflat chiar pe țărm, dedicat victimelor Holocaustului. Ah, și niște tineri învățau niște mișcări noi de dans pe el.

Drumul se termina în ocean și chiar n-aveam nicio problemă cu asta.

Drumul se termina în ocean și eu n-aveam nicio problemă cu acest fapt.

Și se pare că nici ei n-aveau nicio problemă cu asta.

Și se pare că nici ei n-aveau nicio problemă cu asta.

Sunt de acord cu combinația ocean-clădiri, asta-i tot ce vreau să zic.

Sunt de acord cu combinația ocean-clădiri de aici, asta-i tot ce vreau să zic.

Indicator rutier pentru ca entuziasmul meu să nu depășească 75km/h. Prea târziu, depășise.

Indicator rutier pentru ca entuziasmul meu să nu depășească 75km/h. Prea târziu, depășise.

Dacă mă enervați, mă mut aici. Um. Bine, hai, enervați-mă, vă rog eu.

Dacă mă enervați, mă mut aici. Um. Bine, hai, enervați-mă, vă rog eu. Pretty please?

Oamenii se plimbau pe bicicletă sau își plimbau câinii. Bună, câine! Ce faci, câine?

Everyday life însemna niște oameni care se plimbau pe bicicletă sau care își plimbau câinii. Bună, câine! Ce faci, câine?

Sau se jucau fotbal, că dacă ai un teren de fotbal cu vedere la ocean de ce nu?

Sau niște oameni care se jucau fotbal, că dacă ai un teren de fotbal cu vedere la ocean de ce nu?

Iar Dorelul lor este mai cool și visător decât Dorelul nostru.

Iar Dorelul lor este mai cool și visător decât Dorelul nostru.

Să nu vă imaginați că numai eu voiam să fac poze pe acolo.

Să nu vă imaginați că numai eu voiam să fac poze pe acolo.

Om care pare că se gândește la viață.

Om care pare că se gândește la viață.

Coș de gunoi care pare că se gândește la viață.

Coș de gunoi care pare că se gândește la viață.

Petrecere cu puicuțe, cum ar veni.

Petrecere cu puicuțe, cum ar veni.

Little cute houses. Why Y so cute?

Little cute houses. Montevideo, Why u so cute?

Ivan, colțul cu fructe.

Ivan, colțul cu fructe.

Yes, talk more dirty Spanish to me. Jajaja.

Yes, talk more dirty Spanish to me. Jajaja.

În Montevideo copacii și clădirile se-ntrec să vadă care-i mai înalt. Pierzător de aici sunt eu.

În Montevideo copacii și clădirile se-ntrec să vadă care-i mai înalt. Singurul pierzător de aici sunt, de fapt, eu.

Când vrea, Montevideo poate să pară foarte european. Doar când vrea.

Când vrea, Montevideo poate să pară foarte european. Doar când vrea.

Ah, și nu v-am zis de multa artă urbană pe care o are.

Ah, și nu v-am zis de multa artă urbană pe care o are.

Oh, hello.

Oh, hello.

Vitrinele orașului se înțeleg bine cu turiștii. Lor le place să se expună.

Vitrinele orașului se înțeleg bine cu turiștii. Lor le place să se expună.

Fiesta? Unde? Ce? Siii!

Fiesta? Unde? Ce? Siiii, señor!

Ne apropiem de centrul orașului și descoperim că au autobuze verzi. Autobuzele verzi fac viața mai frumoasă, se știe.

Ne apropiem de centrul orașului și descoperim că au autobuze verzi. Autobuzele verzi fac viața mai frumoasă, se știe.

Când pui

Când pui “el” în față, totul se transformă într-o telenovelă.

O tanti a cărei gușă a photobombat-o.

O tanti a cărei gușă a photobombat-o.

Vedeți, destul de european-obișnuit așa.

Vedeți, destul de european-obișnuit așa.

Bine, până când dai de niște fântâni aurii pe trotuar.

Bine, până când dai de niște fântâni aurii pe trotuar.

Și foodtrucks din care n-am apucat să mănânc.

Și foodtrucks din care n-am apucat să mănânc.

Unde-i o piață, de obicei e și o independență. Piața Independenței, adică.

Unde-i o piață, de obicei e și o independență. Piața Independenței, adică.

Mai multă arhitectură frumoasă. Bună, arhitectură frumoasă!

Mai multă arhitectură frumoasă. Bună, arhitectură frumoasă!

O poartă veche către centrul vechi. Cea mai veche rămășită a orașului.

O poartă veche către centrul vechi. Cea mai veche rămășită a orașului.

Un muzeu în care n-am intrat.

Un muzeu în care n-am intrat.

E el, chiar centrul vechi.

E el, chiar centrul vechi.

De Coca-Cola poți să fugi oriunde-n lume, dar nu te poți ascunde.

De Coca-Cola poți să fugi oriunde-n lume, dar nu te poți ascunde.

L-am găsit pă fratele lu' chișcu' de la intrarea în Cișmigiu.

L-am găsit pă fratele lu’ chioșcu’ de la intrarea în Cișmigiu.

Radiodifuzează-mă ca pe una dintre franțuzoaicele tale.

Radiodifuzează-mă ca pe una dintre franțuzoaicele tale.

Ce faci, fată? Te-ai spălat pe cap?

Ce faci, fată? Te-ai spălat pe cap?

Nu știu ce e, da' vreau și eu unul la poarta mea.

Nu știu ce e, da’ vreau și eu unul la poarta mea.

The king of his madăfacăr hill.

The king of his madăfacăr hill.

Compoziție cu câine, lună și copil. Dar tot ce contează e câinele. Bună, câine! Ce faci, câine?

Compoziție cu câine, lună și copil. Dar tot ce contează e câinele. Bună, câine! Ce faci, câine?

În Montevideo faci ce faci și tot pe Rambla ajungi să te plimbi.

În Montevideo faci ce faci și tot pe Rambla ajungi să te plimbi.

Ar putea fi un bloc comunist. Doar că nu-i. Și mai are și vedere către ocean. Nenorocitul.

Ar putea fi un bloc comunist. Doar că nu-i. Și mai are și vedere către ocean. Nenorocitul.

A încurcat cineva arhitectura - și anul și istoria și tot - pe aici.

A încurcat cineva arhitectura – și anul și istoria și tot – pe aici.

O fată pe care n-o deranjează nimic fiindcă se uită la ocean, ascultă muzică și-și bea mate-ul, băutura lor tradițională. Aceeași pe care o împart cu argentinienii.

O fată pe care n-o deranjează nimeni și nimic fiindcă se uită la ocean, ascultă muzică și-și bea mate-ul, băutura lor tradițională. Aceeași pe care o împart cu argentinienii. You go, girl.

Pompierii lor sunt mai cool că se bat cu dragoni.

Pompierii lor sunt mai cool decât ai noștri, că ei știu cum să se bată cu dragoni, nu de alta.

Micile detalii colorate ale lui Montevideo.

Micile detalii colorate ale lui Montevideo.

Înseamnă exact ce credeți că înseamnă.

Înseamnă exact ce credeți că înseamnă.

Black Swan, varianta dinainte de a o aduce pe Natalie Portman în rolul principal.

Black Swan, varianta dinainte de a o aduce pe Natalie Portman în rolul principal.

Montevideo și bicicletele, a love story. Ai auzit, București?

Montevideo și bicicletele, a love story. Ai auzit, București?

Uite ceva ce nu mă așteptam să văd. Poate cea mai bună asemănare cu București.

Uite ceva ce nu mă așteptam să văd aici. Poate cea mai bună asemănare cu București.

Da' ce? Mă sperie pe mine iarna lor de 12 grade?

Da’ ce? Mă sperie pe mine iarna lor de 12 grade?

Nici pe această clădire cu nume de personaj nebun n-o sperie.

Nici pe această clădire cu nume de personaj nebun n-o sperie.

Aici e ușor să dai asfaltul pe nisip. Trebuie doar să ai grijă să nu te împiedici.

Aici e ușor să schimbi asfaltul cu nisip. Trebuie doar să ai grijă să nu te împiedici.

Nu știu, da' cred că tocmai ne-a făcut pociți sau ceva.

Nu știu, da’ cred că tocmai ne-a făcut pociți sau ceva.

Voiau să scrie Hollywood, dar n-aveau toate literele, așa c-au rămas la Montevideo.

Voiau să scrie Hollywood, dar n-aveau toate literele, așa c-au rămas la Montevideo.

Mi se pare ok acest Ok Market.

Mi se pare ok acest Ok Market.

ce CE? Stai, ce?

ce CE? Stai, ce?

Te cred pe cuvânt.

Te cred pe cuvânt.

Țigărărie sună...um, special față de tutungerie. Hai, că așa e.

Țigărărie sună…um, special față de tutungerie. Hai, că așa e.

Cumva ploua, da' nu ploua.

Cumva ploua, da’ nu ploua.

Plaza Independencia, principala piața a orașului, iar acolo unde-i cineva călare e Artigas Mausoleum, unde țin ăștia rămășițele lui José Gervasio Artigas, tăticu' și eroul național al Uruguayului. Fiecare cu moașele lui, cum ar veni.

Plaza Independencia, principala piața a orașului, iar acolo unde-i cineva călare e Artigas Mausoleum, unde țin ăștia rămășițele lui José Gervasio Artigas, tăticu’ și eroul național al Uruguayului. Fiecare cu moașele lui, cum ar veni.

Cred că dezvolt o pasiune din a fotografia oameni care fotografiază chestii turistice.

Cred că dezvolt o pasiune din a fotografia oameni care fotografiază chestii turistice.

Teatro Solís, cel mai vechi teatru din Uruguay, ceea ce nu-l face neapărat și cel mai interesant.

Teatro Solís, cel mai vechi teatru din Uruguay, ceea ce nu-l face neapărat și cel mai interesant.

De exemplu, clădirea asta no name și nesemnificată pentru nimeni mi s-a părut mai interesantă decât teatrul ăla.

De exemplu, clădirea asta no name și nebăgată-n seama de nimeni mi s-a părut mai interesantă decât teatrul ăla.

Aici am dat de o librărie-restaurant foarte mișto. Librăriile sunt foarte mișto în general în America Latină. Or so it seems.

Aici am dat de o librărie-restaurant foarte mișto. Librăriile sunt foarte mișto în general în America Latină. Or so it seems.

Parcurile se simt ca la ele acasă în Montevideo.

Parcurile se simt ca la ele acasă în Montevideo.

Copilul-statuie, ăla din dreapta jos, tocmai venise din club. Sunt destul de sigur.

Copilul-statuie, ăla din dreapta jos, tocmai venise din club. Sunt destul de sigur.

Montevideo e deseori colorat prin locuri și locuri.

Montevideo e deseori colorat prin locuri și locuri.

Deși pereții lui spun că are o istorie tristă.

Deși pereții lui spun că are o istorie tristă.

Mi-e explodat în față magazinul ăsta și toate culorile lui.

Mi-e explodat în față magazinul ăsta și toate culorile lui.

Nu sunt sigur că aveam voie să ajung aici, dar hei, am ajuns.

Nu sunt sigur că aveam voie să ajung aici, dar hei, am ajuns.

Ce este un

Ce este un “boton”? De fapt, nu contează, au un pinguin drăguț acolo și e tot ce contează.

Bine, naming!

Bine, naming!

Niște skateboards au murit ca tu să poți să stai jos pe această băncuță.

Niște skateboards au murit ca tu să poți să stai jos pe această băncuță.

Niciun pudel n-a fost rănit pentru realizarea acestui mural.

Niciun pudel n-a fost rănit pentru realizarea acestui mural.

A school bus without children on a rainy day. Asta mi se pare o imagine deprimantă.

A school bus without children on a rainy day. Asta mi se pare o imagine deprimantă.

Un pește mic, scăpat prin oraș.

Un pește mic, scăpat prin oraș.

Care probabil își căuta drumul înapoi spre ocean.

Care probabil își căuta drumul înapoi spre ocean.

Argentina

Argentina mi-a plăcut din primele 5 secunde în care am ieșit din aeroport, deși ploua ca naiba. I-am simțit vibe-ul, mi-a plăcut și aia a fost. Dragoste urbană la prima vedere. E foarte și cum nu se poate de european întreg orașul și cred că asta m-a făcut să-l plac atât de mult, fiindcă veneam după un an de Brazilia și mi-era dor de niște europenisme în toată regula. Mie mi s-a părut a fi un București mult mai mare și mult mai frumos, probabil tocmai fiindcă – exact ca București – Buenos Aires a fost puternic influențat de arhitectura – și, de fapt, de cultura overall – pariziană.

Cei mai frumoși oameni pe care i-am văzut eu până acum sunt cei din Buenos Aires. Prin urmare, am dezvoltat o teorie personală care zice că cele mai bune gene au plecat din Europa și au ajuns în America Latină odată cu imigranții europeni.

Și, trecând peste faptul că Buenos Aires e plin de cultură și spații culturale, parcuri și multe locuri verzi, străzi late care-ți dau senzația că poți să respiri fără nicio problemă, deși te afli într-un loc cum nu se poate de urban, piste de biciclete și bicicliști mulți, știți ce-i mișto la Buenos Aires? Că are wifi gratuit cam peste tot.

Downside: păi, ar fi situația economică nu foarte fericită în care se află (dar asta-i cumva și de bine, că toate lucrurile sunt relativ mai ieftine. relativ) și implicit problemele cu furturi și jafuri. Mie mi s-a zis că violența pe străzi e mai nașpa decât în Brazilia și am mai și văzut tentativa asta de furt înainte să plec, care s-a întâmplat în La Boca, cartier turistic faimos, dar sărac (în care am ajuns și eu în cele din urmă, exact pe aceleași străzi), așa că am pornit vigilent către Buenos Aires, dar să știți că, de fapt, m-am simțit fix ca-n București, adică safe. Ce-i drept, poate că nu m-am aventurat prin cele mai periculoase zone sau poate că, pur și simplu, am avut noroc.

În Buenos Aires am fost primit călduros de o ploaie care nu se mai oprea și de un oraș care avea un look și un vibe cum nu se poate de european. Bună dimineața, Buenos Aires!

În Buenos Aires am fost primit călduros de o ploaie care nu se mai oprea și de un oraș care avea un look și un vibe cum nu se poate de european. Bună dimineața, Buenos Aires!

Și de magazine care păreau deschise 25/7

Și de magazine care păreau deschise 25/7

Și de billboards enorme.

Și de billboards enorme.

Și de Obelics-ul din Plaza de la República, care-i un icon al orașului.

Și de Obelics-ul din Plaza de la República, care-i un icon al orașului.

Argentinienii își alintă metroul

Argentinienii își alintă metroul “Subte”, care vine de la “Subterráneo”.

Își numesc centrul

Își numesc centrul “Microcentro”.

Un individ care se *îndoia* c-o să mai găsească bilete. Lasă-mă-n glumele mele proaste-n pace.

Un individ care se *îndoia* c-o să mai găsească bilete (nu știu, lasați-mă-n glumele mele proaste-n pace).

Unul din lucrurile mișto la Buenos Aires e că are mult spațiu. Mult trotuar. Mult aer. Mult tot.

Unul din lucrurile mișto la Buenos Aires e că are mult spațiu. Mult trotuar. Mult aer. Mult tot.

Oh, hello. Noroc cu branding-ul, că nu te-aș fi recunoscut. Ți-ai făcut ceva la păr?

Oh, hello. Noroc cu branding-ul, că nu te-aș fi recunoscut. Ți-ai făcut ceva la păr?

Am dat de aur (

Am dat de aur (“oro”) pe o străduță.

Am pasiuni comune cu ale lui Cortázar. Așa-i frumos.

Am pasiuni comune cu ale lui Cortázar. Așa-i frumos.

Grătărie, exact ca-n Brazilia. Vedeți, nu numai românii-s obsedați de făcut grătar. America Latină are localuri dedicate, chiar.

Grătărie, exact ca-n Brazilia. Vedeți, nu numai românii-s obsedați de făcut grătar. America Latină are localuri dedicate, chiar.

Dacă m-ai fi legat la ochi și m-ai fi lăsat aici, n-aș fi știut că am părăsit Europa.

Dacă m-ai fi legat la ochi și m-ai fi lăsat aici, n-aș fi știut că am părăsit Europa.

Teatro Colón, cel mai important teatru din Argentina și unul dintre cele mai bune și faimoase din toată lumea. Zic ei. Eu-i cred pe cuvânt. Vedere din spate.

Teatro Colón, cel mai important teatru din Argentina și unul dintre cele mai bune și faimoase din toată lumea. Zic ei. Eu-i cred pe cuvânt. Vedere din spate.

Și vedere din interior.

Și vedere din interior.

Niște statui fiind lascive pe lângă ghidul nostru.

Niște statui se tot porno-căiau pe lângă ghidul nostru.

- Auzi, da' noi de ce suntem dezbrăcați aici? - Bă, nu știu, da'-mi place.

– Auzi, da’ noi de ce suntem dezbrăcați aici? – Bă, nu știu, da’-mi place.

Avenida 9 de julio, cea mai largă stradă din lume.

Avenida 9 de julio, cea mai largă stradă din lume.

Nu știu dacă înțelegeți câte de mare e strada asta, așa că am furat imaginea asta de pe wikipedia să vă arată. Atât de mare.

Nu știu dacă înțelegeți câte de mare e strada asta, așa că am furat imaginea asta de pe wikipedia ca să vă arat. Atââât de mare.

O balenă eșuată-ntr-o clădire. Se-ntâmplă.

O balenă eșuată-ntr-o clădire. Se-ntâmplă.

Cel mai drăguț nume de festival dedicat copiilor.

Cel mai drăguț nume de festival dedicat copiilor.

Și niște unii făceau repetiții. A fost surprinzător de mișto vizitatul teatrului, fiindcă în sala mare se întâmpla o audiție, exact ca-n filme and we crashed it, în care un tip cânta mai multe chestii pe scenă și doi alții stăteau în sală și-i judecau skill-urile.

Ah, și am uitat să vă zic de niște unii care făceau repetiții în teatru. A fost surprinzător de mișto vizitatul teatrului, fiindcă în sala mare se întâmpla o audiție, exact ca-n filme and we crashed it, în care un tip cânta mai multe chestii pe scenă și doi alții stăteau în sală și-i judecau skill-urile.

Niște copii făcând chestii de copii.

Niște copii făcând chestii de copii.

Casa Rosada, biroul președintelui Argentinei, cum ar veni. Aceasta a fost ocazia cu care am aflat că există culoarea

Casa Rosada, biroul președintelui Argentinei, cum ar veni. Ocazie cu care am aflat că există culoarea “baby pink”.

Una dintre cele mai mișto zone din Buenos Aires: cartierul Puerto Madero, cel mai recent construit cartier, care-i practic construit pe o insuliță.

Una dintre cele mai mișto zone din Buenos Aires: cartierul Puerto Madero, cel mai recent construit cartier, care-i practic construit pe o insuliță.

Puerto Madero e totodată una dintre cele mai scumpe zone din Buenos Aires. Un Dorobanți de-al lor, dacă vreți, doar că mai cool.

Puerto Madero e totodată una dintre cele mai scumpe zone din Buenos Aires. Un Dorobanți de-al lor, dacă vreți, doar că mai cool.

Puente de la Mujer, un pod deja celebru, deși relativ recent construit, despre care mi-e neclar de ce se numește Podul Femeii.

Puente de la Mujer, un pod deja celebru, deși relativ recent construit, despre care mi-e neclar de ce se numește Podul Femeii.

Același cartier.

Același cartier.

Da, și-n Argentina oamenii par obsedați de sport.

Da, și-n Argentina oamenii par obsedați de sport.

Și de mici detalii drăguțe pe străzi și pe pereți.

Și de mici detalii drăguțe pe străzi și pe pereți.

Până și gunoiul e mișto în Buenos Aires, fiindcă-i însoțit de artă urbană.

Până și gunoiul e mișto în Buenos Aires, fiindcă-i însoțit de artă urbană.

Pe de altă parte, argentineii nu par prietenoși cu oamenii străzii, dovadă fiind țepușele astea.

Pe de altă parte, argentinienii nu par tocmai prietenoși cu oamenii străzii, dovadă fiind țepușele astea.

Dar sunt, cu siguranță, prietenoși cu copiii mici.

Dar sunt, cu siguranță, prietenoși cu copiii mici.

Deși câteodată părinții nu-i lasă să se manifeste în voie.

Deși câteodată părinții nu-i lasă să se manifeste în voie.

Bună, chioșc! Ce faci, chioșc?

Bună, chioșc! Ce faci, chioșc?

Acestă pisică știe ce zice.

Acestă pisică știe ce zice.

Clădirile din Buenos Aires sunt înalte, moderne și frumoase. Exact cum trebuie să fie.

Clădirile din Buenos Aires sunt înalte, moderne și frumoase. Exact cum trebuie să fie.

Și noaptea-s și mai frumoase.

Și noaptea-s și mai frumoase.

Am fost foarte turist în Buenos Aires. Am trecut și pe la Parlament.

Am fost foarte turist în Buenos Aires. Am trecut și pe la Parlament.

Aveau stații de metrou care semănau câteodată cu stații de autobuz în Buenos Aires. Și erau foarte vechi. Adică cel mai vechi segment de metrou a fost deschis în 1913, cică, fiind primul metrou deschis în America Latină.

Aveau stații de metrou care semănau câteodată cu stații de autobuz, aici, în Buenos Aires. Și erau foarte vechi. Adică cel mai vechi segment de metrou a fost deschis în 1913, cică, fiind primul metrou deschis în America Latină.

Nas în nas cu arta urbană.

Nas în nas cu arta urbană.

Iar artă urbană.

Iar artă urbană.

Și - n-o să vă vină să credeți - dar și mai multă artă urbană. Buenos Aires e numa' artă urbană.

Și – n-o să vă vină să credeți – dar și mai multă artă urbană. Buenos Aires e numa’ artă urbană.

Și spațiu verde. Buenos Aires înseamnă și mult spațiu verde.

Și spațiu verde. Buenos Aires înseamnă și mult spațiu verde.

Iar aici este La Boca, unul dintre cele mai vechi cartiere din Buenos Aires.

Iar aici este La Boca, unul dintre cele mai vechi cartiere din Buenos Aires.

Și totodată unul dintre cele mai turistice.

Și totodată unul dintre cele mai turistice.

E faimos pentru căsuțele astea colorate așa.

E faimos pentru căsuțele astea colorate așa.

Și da, în Buenos Aires oamenii dansează tango pe stradă, dar doar în scopuri comerciale. Cum ar veni, să te facă să te oprești în fața restaurantului lor, ceea ce mi s-a părut cumva trist.

Și da, în Buenos Aires oamenii dansează tango pe stradă, dar doar în scopuri comerciale. Cum ar veni, să te facă să te oprești în fața restaurantului lor, ceea ce mi s-a părut cumva trist.

Acești copii din La Boca își trăiau cei mai frumoși ani din viață. Ce să facă și ei, săracii.

Acești copii din La Boca își trăiau cei mai frumoși ani din viață. Ce să facă și ei, săracii.

Și da, Argentina - exact ca Brazilia - este obsedată de fotbal. Aici e intrarea-n La Bombonera, unul din statioanele faimoase din Argentina.

Și da, Argentina – exact ca Brazilia – este obsedată de fotbal. Aici e intrarea-n La Bombonera, unul dintre cele mai faimoase și importante stadioane din Argentina.

Am ajuns și-n niște muzee de artă contemporană și am dat de Jesus făcând acupunctură.

Am ajuns și-n niște muzee de artă contemporană și am dat de Jesus făcând acupunctură.

Și de niște unii filmând un public porn video.

Și de niște unii filmând un public porn video.

Și n-ah, artă. Știți cum e.

Și n-ah, artă. Știți cum e.

Îmi imaginez că toată lumea știe deja că Argentina nu are chiar cea mai bună situație socio-economică acum, iar acest lucru se observă și-n muralurile care apar pe străzi.

Îmi imaginez că toată lumea știe deja că Argentina nu are chiar cea mai bună situație socio-economică acum, iar acest lucru se observă și-n muralurile care apar pe străzi.

Dă-mi o vocală.

Dă-mi o vocală.

Vânzători ambulanți de cafea. Da, sunt de acord cu exista lor, îi vreau și-n București și îi vreau acum.

Vânzători ambulanți de cafea. Îi vreau și-n București și îi vreau acum.

Și mie mi se întâmplă să umblu dezbrăcat într-o fântână în parc tot timpul. E un hobby de-al meu.

Și mie mi se întâmplă să umblu dezbrăcat prin fântâni, prin parcuri, tot timpul. E un hobby de-al meu.

Le-am împrumutat telefonul să-și facă și ei un selfie, săracii, că păreau că vor.

Le-am împrumutat telefonul să-și facă și ei un selfie, săracii, că păreau că vor.

Oh, hello. White privilege much?

Oh, hello. White privilege much?

Galileo Galilei planetarium, care a fost neașteptat de plictisitor, de fapt.

Galileo Galilei planetarium, care a fost neașteptat de plictisitor, de fapt.

Alt muzeu, altă bucurie. În America Latină l-am descoperit pe Fernando Botero și-mi place de el fiindcă-și face toate personajele așa cilindrico-grăsuțo-amuzante.

Alt muzeu, altă bucurie. În America Latină l-am descoperit pe Fernando Botero și-mi place de el fiindcă-și face toate personajele așa cilindrico-grăsuțo-amuzante.

Uite-o și pe tanti asta.

Uite-o și pe tanti asta.

Sunt dezamăgit să vă zic că am făcut doar vreo doi-trei pași în obscuritatea vieții, după care m-am căcat pe mine de frică și m-am întors. Viața.

Sunt dezamăgit să vă zic că am făcut doar vreo doi-trei pași în obscuritatea vieții, după care m-am căcat pe mine de frică și m-am întors. Viața.

Lucru care mi se pare mișto. La alții ești sprijinit să vorbești și să pozezi și să postezi online. La noi, mai puțin. Suntem țara lu'

Lucru care mi se pare mișto. La alții ești sprijinit să vorbești și să pozezi și să postezi online. La noi, mai puțin. Suntem țara lu’ “fără apart foto, vă rog”.

Ah, da' nu v-am zis. Oamenii din Buenos Aires sunt cei mai frumoși oameni din lume. Pot să confirm.

Ah, da’ nu v-am zis. Oamenii din Buenos Aires sunt cei mai frumoși oameni din lume. Pot să confirm.

Mate, băutura tradițională a Argentinienilor. Paiul ăla special cu care se bea se numește bombilla.

Mate, băutura tradițională a argentinienilor. Paiul ăla special cu care se bea se numește bombilla.

Museo de Arte Latinoamericano de Buenos Aires.

Museo de Arte Latinoamericano de Buenos Aires.

Și-am ajuns și aici unde am dat de. De ce?

Și-am ajuns și aici unde am dat de. De ce?

De acestă floare metalică care se închide și se deschide odată cu răsăritul și apusul Soarelui, în timp real. E faimoasă, dar um...e, cum să vă zic, plictisitoare.

De acestă floare metalică care se închide și se deschide odată cu răsăritul și apusul Soarelui, în timp real. E faimoasă, dar um…e, cum să vă zic, plictisitoare.

La Universitate. La ei, nu la noi.

La Universitate. La ei, nu la noi.

Hello, friend.

Hello, friend.

În weekend, oamenii din Buenos Aires știu cum să se simtă bine. De exemplu, se adună la concerte-n aer liber.

În weekend, oamenii din Buenos Aires știu cum să se simtă bine. De exemplu, se adună la concerte-n aer liber.

Avenida Santa Fe, avenida vieții mele.

Avenida Santa Fe, avenida vieții mele.

Buenos Aires e genul ăla de oraș în care mai vine și Godzilla din când în când.

Buenos Aires e genul ăla de oraș în care mai vine și Godzilla din când în când.

Detaliile ludice ale orașului.

Detaliile ludice ale orașului.

E un oraș cu mult spațiu, multe parcuri, multe clădiri cu multe balcoane și multe, da' multe biciclete și piste de biciclete.

E un oraș cu mult spațiu, multe parcuri, multe clădiri cu multe balcoane și multe, da’ multe biciclete și piste de biciclete.

Pintzesa_Sukra2015

Pintzesa_Sukra2015

Am avut multe job-uri de student, dar simt că nu l-am avut tocmai pe ăla cel mai mișto: plimbător de câini (!!!)

Am avut multe job-uri de student, dar simt că nu l-am avut tocmai pe ăla cel mai mișto: plimbător de câini (!!!)

Ah, da' nu v-am zis. Am fost într-un fastfood și aveau o secțiune din meniu dedicată câinilor. Whoop-whoop.

Ah, da’ nu v-am zis. Am fost într-un fastfood și aveau o secțiune din meniu dedicată câinilor. Whoop-whoop.

Parcă creioanele colorate îți eliberau imaginația, nu ți-o îngrădeau.

Parcă creioanele colorate îți eliberau imaginația, nu ți-o îngrădeau.

Și dai peste tot de arhitectură dintr-asta interesantă cumva.

Și dai peste tot de arhitectură dintr-asta interesantă cumva.

Bine, și mall-uri. Dai peste tot de mall-uri.

Bine, și mall-uri. Dai peste tot de mall-uri.

El Ateneo, una dintre cele mai mișto librării din toată lumea.

El Ateneo, una dintre cele mai mișto librării din toată lumea.

Și am ajuns și-n La Recoleta, cel mai faimos cimitir din țara asta.

Și am ajuns și-n La Recoleta, cel mai faimos cimitir din țara asta.

E faimos fiindcă efectiv e ca un mic sat în care casele sunt, de fapt, morminte.

E faimos fiindcă e efectiv ca un mic sat în care casele sunt, de fapt, morminte.

Și fiecare mormânt e ca o mică operă de artă.

Și fiecare mormânt e ca o mică operă de artă.

Și dai peste tot felul de statui. Trebuiau să-l numească Cimitirul Opulență.

Și dai peste tot felul de statui. Trebuiau să-l numească Cimitirul Opulență.

Și numai persoanele importante sau bogate sau și importante, și bogate ajung aici. Ia uite, am fost atât de

Și numai persoanele importante sau bogate sau și importante, și bogate ajung aici. Ia uite, am fost atât de “norocos”, c-am prins o înmormântare live.

Nu știu, nu mă interesează, când mor și eu vreau o statuie cu mine-n halat, să fie clar.

Nu știu, nu mă interesează, când mor și eu vreau o statuie cu mine-n halat, să fie clar.

Oricum fiindcă cimitirul e cumva îngrămădit în oraș, alăturarea dintre el și ce-i în imediata lui apropiere e câteodată amuzantă așa.

Oricum fiindcă cimitirul e cumva îngrămădit în oraș, alăturarea dintre el și ce-i în imediata lui apropiere e câteodată amuzantă așa.

Ah, și poate cel mai important lucru din tot cimitirul e că-i condus în secret de o organizație secretă formată doar din pisici.

Ah, și poate cel mai important lucru din tot cimitirul e că-i condus în secret de o organizație secretă formată doar din pisici.

Și poți să cumperi spațiu de advertising cu vedere din cimitir. How deadly-cool is that?

Și poți să cumperi spațiu de advertising cu vedere din cimitir. How deadly-cool is that?

Și cine credeți că ar mormântul fix lângă mall-ul construit fix lângă cimitir? Ce, morții n-au voie să facă shopping? Ba au, sigur că au.

Și cine credeți că are mormântul fix lângă mall-ul construit fix lângă cimitir? Ce, morții n-au voie să facă shopping? Ba au, sigur că au.

Păi, chiar cel mai faimos locuitor al cimitirului: Eva Peron.

Păi, chiar cel mai faimos locuitor al cimitirului: Eva Peron.

Mi-e greu să aleg cea mai tulburătoare statuie din tot cimitirul, că-s atâtea opțiuni și nici nu cred că am apucat să le văd pe toate, dar asta ar intra cu siguranță în top 3.

Mi-e greu să aleg cea mai tulburătoare statuie din tot cimitirul, că-s atâtea opțiuni și nici nu cred că am apucat să le văd pe toate, dar asta ar intra cu siguranță în top 3.

Nu știu cum se face, dar cât am călătorit prin America Latină, am ajuns fix în perioade electorale.

Nu știu cum se face, dar cât am călătorit prin America Latină, am ajuns fix în perioadele lor electorale. “Candidatul care e în gura tuturor”, cum ar veni.

Bună, câine! Ce faci, câine? Pe cine aștepți, câine? Nu pe mine? Bine :(

Bună, câine! Ce faci, câine? Pe cine aștepți, câine? Nu pe mine? Bine :(

Câteodată, dar doar câteodată, se derulau scene hitchcockniene în fața ochilor mei.

Câteodată, dar doar câteodată, se derulau scene hitchcockniene în fața ochilor mei.

Da' eu eram relaxat și beam o bere artizanală cu coucher-ul la care surf-uiam.

Da’ eu eram relaxat și beam o bere artizanală cu coucher-ul la care surf-uiam.

Nu știu, eu n-am văzut pe nimeni muncind.

Nu știu, eu n-am văzut pe nimeni muncind.

Se pare că the billboard magic does its trick, drept urmare nenea ăla bea niște Cola.

Se pare că the billboard magic does its trick, drept urmare nenea ăla bea niște Cola.

Într-atâta spațiu urban, Buenos Aires mai are și - ce să vezi - un parc natural protejat. Bird-watching, baby.

Într-atâta spațiu urban, Buenos Aires mai are și – ce să vezi – un parc natural protejat. Bird-watching, baby.

Iar în parc lumea se simte bine.

Iar în parc lumea se simte bine.

Și copacii se simt bine.

Și copacii se simt bine.

Și tot în Argentina l-am descoperit pe Vik Muniz, care făcea artă din...um...

Și tot în Argentina l-am descoperit pe Vik Muniz, care făcea artă din…um…

...din orice.

…din orice.

Băi și nu știu, concluzia mea a fost că puține lucruri sunt mai frumoase ca Buenos Aires în timpul nopții.

Băi și nu știu, concluzia mea a fost că puține locuri în lumea asta sunt mai frumoase ca Buenos Aires în timpul nopții. Vă salut, să trăiți, ne mai auzim și altă dată.

Advertisements

In the jungle the mighty jungle: Manaus

Manaus e un oraș urât. Cu toate astea, a fost unul din cele mai mișto locuri în care am ajuns până acum. Se află în nordul Braziliei, este capitala statului Amazonas, are un pic peste 2 milioane de locuitori și se află-n mijlocul pădurii tropicale din Amazonas, fix lângă locul de întâlnire dintre Rio Negro și Solimões, unde se formează fluviul Amazon (bine, cel puțin conform unei definiții, căci alta spune că Solimões e deja partea superioară a Amazonului; geografia, cine ar fi crezut că poate fi atât de subiectivă).

E un oraș urât fiindcă e destul de poluat, e făcut (ca multe alte orașe din Brazilia, de fapt) mai mult pentru mașini decât pentru oameni, în general îți dă impresia că-i un fel de variantă premium de favelă, fiindcă are multe case și clădiri al căror design se duce în direcția aia (deși e mișto, pe de altă parte, că nu are multe clădiri înalte sau zgârie-nori și e străbătut de nșpe milioane de mici râulețe, ceeea ce-ți dă o senzație plăcută de spațiu, iar senzația de spație e frumoasă, vă zic). La fel ca celelalte orașe din Brazilia, e, în general, destul de periculos, mai ales noaptea, drept urmare multe mașini nici nu opresc la semafor la roșu, după ora zece seara (ca să nu vină cineva frumos cu un pistol la geam și să le ceară să se dea jos din mașină, nu din alt motiv). De fapt, cât am fost pe acolo, am și cunoscut un grup de trei germani care făceau un exchange educațional pe acolo, iar ulterior unul dintre ei a fost atacat, furat și rănit. A trebuit să-și petreacă vreo câteva zile în spital, dar a fost bine pe urmă. Trecând peste detalii dintr-astea precum, știți voi, violența, oamenii de acolo sunt simțibil mai drăguți decât cei din São Paulo. Dar asta urmează o regulă generală nescrisă: cu cât te duci mai în nordul Braziliei, cu atât oamenii sunt mai drăguți și de treabă (și totodată mai săraci).

Când am ajuns în aeroport a trebuit să respir adânc și bine de vreo câteva ori ca să pot să mă obișnuiesc cu clima, care-i mult mai umedă decât în restul Braziliei. Cumva simți de multe ori, mai ales după ce plouă, că ești într-o saună. Acum, nu știu, dacă vă place în saună, super, dar eu nu-s neapărat fan. Dar nu clima a fost principala mea preocupare, ci malaria. Pentru că fie trebuia să încep un tratament cu mult timp înainte să plec spre Manaus (iar eu am ajuns acolo printr-o decizie venită de pe o zi pe alta pentru că de ce nu?), fie trebuia să iau niște pastile cu niște efecte secundare care păreau în teorie destul de um, cum să le zic, neatractive. Până la urmă n-am luat nimic preventiv împotriva malariei (nu, încă nu există vaccin anti-malarie, deși se pare că vom avea unul cât de curând). Dar e ok, am aflat că orașul și apele sale sunt îndeajuns de poluate încât să-i facă pe țânțarii ĂIA să se îndepărteze de oraș. Lucru care mi-a demonstrat că stereotipul americanului prost care intră pe forumuri de travel și zice chestii ușor paranoice despre cum și ce să facă ca să nu ia malaria când călătorește în Amazonas nu e doar un stereotip (dacă o să căutați pe Google informații despre malarie și Amazon, o să dați de mulți dintr-ăștia). Întotdeauna e mai bine să întrebi pur și simplu un localnic, vă rog, credeți-mă pe cuvânt.

În rest, alte lucruri interesante despre Manaus, fără nicio ordine anume, sunt următoarele: e locul unde a fost descoperit arborele de cauciuc și la un moment dat, prin anii 1800-ish, când orașul era principalul exportator de cauciuc din lume, era atât de infloritor, încât a devenit cel mai bogat oraș din zonă și era numit “Paris of the Tropics”, fiindcă multe familii bogate s-au mutat în el și, o să vedeți, era foarte influențat de Paris în perioada aia (bine, asta până când cineva s-a gândit să iasă din țară cu câteva semințe de arbore de cauciuc și le-a dus în Asia și ăia au furat o mare parte din industria cauciucului și s-a dus dracului tot); Manaus e free trade area, deci are multe sedii de companii (am văzut un sediu de Microsoft pe acolo și-mi imaginez că-i cel mai exotic sediu de Microsoft din lume); a fost cel mai izolat oraș-gazdă din toate orașele în care s-a ținut Cupa Mondială de fotbal din 2014.

Ca highlight-uri personale aș menționa două treburi:

  1. Faptul că am ajuns la ziua de naștere a unuia de pe acolo, într-un bar foarte și cum nu se poate de brazilian, unde era un concert live de sertaneja, care-i muzica lor populară, cum ar veni. Și exact așa cum tinerii români iubesc muzica populară (adică nu prea), așa și tinerii brazilieni iubesc sertaneja (adică, din nou, nu prea). Doar că-n interior (unde “interior” e ceea ce numesc ei orașe și locuri care nu-s spre litoral precum São Paulo sau Rio, adică un fel de echivalent pentru “la țară” la noi) dai de mulți care se simt bine dansând pe sertaneja. Ah, și deja știți și voi niște muzică sertaneja, dar s-ar putea să nu știți că-i sertaneja. Piesa asta-i probabil cea mai cunoscută piesă sertaneja din întreaga lume. În fine, toată treaba asta a fost ceva special, atât vă zic.
  2. Faptul că am ajuns să văd un trib autentic de indieni. Cu siguranță dacă aș fi fost brazilian, aș fi fost un antropolog de succes care ar fi studiat toate triburile alea. Dar nu-s brazilian, așa că nu-s nici antropolog, ci doar un român mediocru de succes. E ok să fii și un mediocru de succes, presupun. Sigur, tribul nu era chiar cel mai izolat trib din lume. Făcea parte dintr-un tur cu barca pe Amazon și aveau acces la tehnologie, ba chiar vorbeau și portugheză, dar chiar și așa tot ce contează e că erau the real deal: un trib din Amazonas.
Unul din multele râulețe care trec prin interiorul Manaus.

Unul din multele râulețe care trec prin interiorul Manaus.

Același râu.

Același râu.

Undeva aproape de downtown Manaus.

Undeva aproape de downtown Manaus.

Bună dimineața, oameni ai Manausului!

Bună dimineața, oameni ai Manausului!

Teatrul Manaus, probabil cea mai cunoscută atracție turistică din Manaus. Și un motociclist. Bună dimineața, motociclist!

Teatrul Manaus, probabil cea mai cunoscută atracție turistică din Manaus. Și un motociclist. Bună dimineața, motociclist!

Cupola aia colorată nu folosește la nimic și e doar decorativă. Se pare că a fost adăugată în plan după ce Brazilia a devenit independentă. Era un fel de a celebra acest lucru, altfel spus.

Cupola aia colorată nu folosește la nimic și e doar decorativă. Se pare că a fost adăugată în plan după ce Brazilia a devenit independentă. Era un fel de a celebra acest lucru, altfel spus.

Același teatru, dar din față, că așa-i frumos.

Același teatru, dar din față, că așa-i frumos.

Piața din fața teatrului. Era prea cald, n-am avut curajul să trec de umbra copacilor. Nu regret nimic.

Piața din fața teatrului. Era prea cald, n-am avut curajul să trec de umbra copacilor. Nu regret nimic.

Da, poți să fugi 10,000 km. Degeaba. De unele chestii, cum ar fi Suleyman Magnificul, nu scapi niciodată.

Da, poți să fugi 10,000 km. Degeaba. De unele chestii, cum ar fi Suleyman Magnificul, nu scapi niciodată.

Arhitectura era interesantă. Câteodată roz. Și, după cum vă imaginați, de multe ori portugheză așa de felul ei.

Arhitectura era interesantă. Câteodată roz. Și, după cum vă imaginați, de multe ori portugheză așa de felul ei.

Bună dimineața, artă urbană. A se observa leneșul, element recurent.

Bună dimineața, artă urbană. A se observa leneșul, element recurent.

Interiorul teatrului era destul de mișto. Fiindcă pe vremea boom-ului dat de exportul cauciucului au venit multe familii bogate aici și nu prea aveau, săracii, cum să se distreze, au hotărât să construiască un teatru. L-au construit cu materiale de prin toată Europa. Dacă te gândești că-i un teatru fix în mijlocul junglei e așa, cum să-i zic, opulență fără număr.

Interiorul teatrului era destul de mișto. Fiindcă pe vremea boom-ului dat de exportul cauciucului au venit multe familii bogate aici și nu prea aveau, săracii, cum să se distreze, au hotărât să construiască un teatru. L-au construit cu materiale de prin toată Europa. Dacă te gândești că-i un teatru fix în mijlocul junglei e așa, cum să-i zic, opulență fără număr.

Faptul că erau peste tot fețele astea urâte care te priveau urât avea o explicație, dar am uitat-o, căci asta fac eu cel mai bine. Uit lucruri.

Faptul că erau peste tot fețele astea urâte care te priveau urât avea o explicație, dar am uitat-o, căci asta fac eu cel mai bine. Uit lucruri.

Tavanul era impresionant. Cel mai interesant lucru era influența Parisului. Vedeți Turnul Eiffel? Îl vedeți, îl vedeți?

Tavanul era impresionant. Cel mai interesant lucru era influența Parisului. Vedeți Turnul Eiffel? Îl vedeți, îl vedeți?

Și aveau și o replică LEGO a teatrului în teatru pentru că de ce nu.

Și aveau și o replică LEGO a teatrului în teatru pentru că de ce nu.

Ăla de acolo, fix lângă scenă, era cel mai scump loc pe vremuri, nu fiindcă se vedea bine (evident, se vede prost), ci fiindcă puteau să te vadă toți ceilalți din sală. O chestie de status, cum ar veni. Acum e cel mai ieftin loc.

Ăla de acolo, fix lângă scenă, era cel mai scump loc pe vremuri, nu fiindcă se vedea bine (evident, se vede prost), ci fiindcă puteau să te vadă toți ceilalți din sală. O chestie de status, cum ar veni. Acum e cel mai ieftin loc.

Ce vezi când scoți capul pe balconul teatrului.

Ce vezi când scoți capul pe balconul teatrului.

Ce vezi când scoți capul pe balconul teatrului. Part II.

Ce vezi când scoți capul pe balconul teatrului. Part II.

Arhitectura orașului era destul de mișto. Multe clădiri vechi și frumoase, deși neîntreținute. Frate cu București, parcă.

Arhitectura orașului era destul de mișto. Multe clădiri vechi și frumoase, deși neîntreținute. Frate cu București, parcă.

Aici nu e doar un băț. Aici e artă. Nimic nu știți.

Aici nu e doar un băț. Aici e artă. Nimic nu știți.

Am vizitat și Palácio de Justiça de la ei. Așa se îmbrăcau judecătorii. Da, da, ca Moș Crăciun. Mi-e neclar cum supraviețuiau îmbrăcați așa la cele douăjdemilioane de grade de acolo, dar ce știu eu.

Am vizitat și Palácio de Justiça de la ei. Așa se îmbrăcau judecătorii. Da, da, ca Moș Crăciun. Mi-e neclar cum supraviețuiau îmbrăcați așa la cele douăjdemilioane de grade de acolo, dar ce știu eu.

Fără vreo logică anume, avea în același Palat al Justiției un fel de prezentare de modă din trecut. Fashion is a crime, până la urmă.

Fără vreo logică anume, avea în același Palat al Justiției un fel de prezentare de modă din trecut. Fashion is a crime, până la urmă.

On the road. Varianta Manaus.

On the road. Varianta Manaus.

Undeva aproape de Piața centrală și totodată de Rio Negro. Era perioada aia din an în care apele râului se aflau la nivelul maxim.

Undeva aproape de Piața centrală și totodată de Rio Negro. Era perioada aia din an în care apele râului se aflau la nivelul maxim.

Atât de maxim, c-au ajuns până-n oraș.

Atât de maxim, c-au ajuns până-n oraș.

Lege matematică newtoniană: unde-i o plasă, sigur e și un om.

Lege matematică newtoniană: unde-i o plasă, sigur e și un om.

Arhitectură colorată.

Arhitectură colorată.

Sau mai puțin colorată.

Sau mai puțin colorată.

În micul port din oraș se întâmplă mereu lucruri. Bine, și miroase mereu a pește.

În micul port din oraș se întâmplă mereu lucruri. Bine, și miroase mereu a pește.

Mercador-ul lor principal.

Mercador-ul lor principal.

Străzi și oameni.

Străzi și oameni.

Fata și peștele. E cu dublu-înțeles, da.

Fata și peștele. E cu dublu-înțeles, da.

Puțin mai multă apă n-a omorât niciodată pe nimeni. Ah, stai. Ba da.

Puțin mai multă apă n-a omorât niciodată pe nimeni. Ah, stai. Ba da.

Suntem tropicali sau nu mai suntem?

Suntem tropicali sau nu mai suntem?

Doamne, în zona asta era mai rău ca-n Centrul Vechi la noi. Și știm că nicăieri nu poate fi mai rău ca-n Centrul Vechi la noi.

Doamne, în zona asta era mai rău ca-n Centrul Vechi la noi. Și știm că nicăieri nu poate fi mai rău ca-n Centrul Vechi la noi.

Vânzătorii ambulanți fac toată atmosfera în Manaus. Și-n Brazilia, în general.

Vânzătorii ambulanți fac toată atmosfera în Manaus. Și-n Brazilia, în general.

V-am mai zis că au multe clădiri vechi și colorate? V-am zis.

V-am mai zis că au multe clădiri vechi și colorate? V-am zis.

Chestiile colorate sunt tipice unei sărbători din Brazilia care ține o lună (două, trei) numită Festa Junina, eveniment în care-i sărbătorit Sf. Ion. Practic, se bea și se mănâncă.

Chestiile colorate sunt tipice unei sărbători din Brazilia care ține o lună (două, trei) numită Festa Junina, eveniment în care-i sărbătorit Sf. Ion. Practic, se bea și se mănâncă.

Așa beau oamenii o bere în Manaus.

Așa beau oamenii o bere în Manaus.

Am ajuns și în Institutul Național de Cercetare din Amazonas.

Am ajuns și în Institutul Național de Cercetare din Amazonas.

Unde am dat de o ariranha (nutrie). Hello there, stranger.

Unde am dat de o ariranha (nutrie). Hello there, stranger.

Bine. Și de multe alte animale de pe aici.

Bine. Și de multe alte animale de pe aici.

O să facă infarct PETA când vede asta.

O să facă infarct PETA când vede asta.

Cea mai mare frunză din Amazonas.

Cea mai mare frunză din Amazonas.

Cea mai mare frunză din Amazonas. În comparație cu mine.

Cea mai mare frunză din Amazonas. În comparație cu mine.

În Manaus când plouă, păi plouă.

În Manaus când plouă, păi plouă.

Cineva s-a trezit morocănos.

Cineva s-a trezit morocănos.

Și nu uitați, copii, să vă spălați pe dinți după fiecare masă.

Și nu uitați, copii, să vă spălați pe dinți după fiecare masă.

“taci, că te tai!”

Ca fetele, la soare.

Ca fetele, la soare.

O broscuță.

O broscuță.

Două broscuțe.

Două broscuțe.

Bine, hai, gata, mai lăsați-mă cu broscuțele.

Bine, hai, gata, mai lăsați-mă cu broscuțele.

Festina Junina. Whoop-whoop.

Festa Junina. Whoop-whoop.

E genul ăla de loc în care au indicatoare dintr-astea.

E genul ăla de loc în care au indicatoare dintr-astea.

Ăsta-i podul Rio Negro, care traversează, exact, Rio Negro.

Ăsta-i podul Rio Negro, care traversează, exact, Rio Negro.

Nivelul râului era atât de ridicat că aproape a ajuns până la șosea.

Nivelul râului era atât de ridicat că aproape a ajuns până la șosea.

Nu știu cum să vă zic, da' a trecut Cristiana Răduță pe aici.

Nu știu cum să vă zic, da’ a trecut Cristiana Răduță pe aici.

Nature takes back the city. Mi se pare corect.

Nature takes back the city. Mi se pare corect.

Un print pentru o bere. Advertising. The Brazilian way.

Un print pentru o bere. Advertising. The Brazilian way.

Un afiș de promovare. Spunea ceva precum ”Cu cât faci mai mult amor, cu atât ai mai multe șanse de câștig.” Era un afiș de promovare pentru un motel.

Un afiș de promovare. Spunea ceva precum ”Cu cât faci mai mult amor, cu atât ai mai multe șanse de câștig.” Era un afiș de promovare pentru un motel.

Niște artă urbană alergând o femeie.

Niște artă urbană alergând o femeie.

O clădire mișto. Nu, nu știu ce-i cu ea.

O clădire mișto. Nu, nu știu ce-i cu ea.

Your everyday street view.

Your everyday street view.

Your everyday street view. Part II.

Your everyday street view. Part II.

Când viața e frumoasă, apare un plan înclinat.

Când viața e frumoasă, apare un plan înclinat.

Hotel Opțiune. Bine, naming!

Hotel Opțiune. Bine, naming!

Păi, nu?

Păi, nu?

Rio Negro.

Rio Negro.

Pericol pe Rio Negro.

Pericol pe Rio Negro.

Un nenea care zbiera în trei limbi (dintre care două vorbite prost).

Un nenea care zbiera în trei limbi (dintre care două vorbite prost).

Locul unde Rio Negro se întâlnea cu Râul Solimões, dând naștere Amazonului (în fine, cel puțin conform unei definiții. Alții zic că Solimões e deja porțiunea superioară din Amazon, detalii). Din cauza culorii/densității/etc. diferite, apele râurile nu se amestecă, după cum vedeți. How freakin' cool is that?

Locul unde Rio Negro se întâlnea cu Râul Solimões, dând naștere Amazonului (în fine, cel puțin conform unei definiții. Alții zic că Solimões e deja porțiunea superioară din Amazon, detalii). Din cauza culorii/densității/etc. diferite, apele râurile nu se amestecă, după cum vedeți. How freakin’ cool is that?

Același râu, două culori.

Același râu, două culori.

Oamenii care trăiesc plutind pe Amazon.

Oamenii care trăiesc plutind pe Amazon.

Oraș plutitor pe râul Amazon.

Oraș plutitor pe râul Amazon.

Viața pe râu.

Viața pe râu.

Sper că știau toți să înoate.

Sper că știau toți să înoate.

Are balta pește.

Are balta pește.

Oh, hello. Ce, vă invadez intimitatea?

Oh, hello. Ce, vă invadez intimitatea?

Două fete care trăiau într-o casă plutitoare își făceau temele.

Două fete care trăiau într-o casă plutitoare își făceau temele.

Erau atât de mulți oameni încât podeaua începea să se scufunde.

Erau atât de mulți oameni încât podeaua începea să se scufunde.

Locul în care am dat de o rudă îndepărtată. Leneșul.

Locul în care am dat de o rudă îndepărtată. Leneșul.

Nu știu ce se întâmplă aici.

Nu știu ce se întâmplă aici.

Da, nu m-am putut abține.

Da, nu m-am putut abține.

Yo. Wha'up?

Yo. Wha’up?

O mare parte din drumul pe Amazon părea ca un drum pe unul din brațele din Delta Dunării. Vă zic, ca să știți.

O mare parte din drumul pe Amazon părea ca un drum pe unul din brațele din Delta Dunării. Vă zic, ca să știți.

Podul de care vă ziceam mai devreme, dar acum din depărtare.

Podul de care vă ziceam mai devreme, dar acum din depărtare.

Oamenii au făcut chestia aia în care au înotat cu botos (care-s o specie de delfini-ish din Amazonas). Dar mie mi se părea ciudat să fac asta, fiindcă știam că botos ăia nu vin acolo decât pentru mâncare, așa c-am stat pe mal, judecând turiștii în tăcere.

Oamenii au făcut chestia aia în care au înotat cu botos (care-s o specie de delfini-ish din Amazonas). Dar mie mi se părea ciudat să fac asta, fiindcă știam că botos ăia nu vin acolo decât pentru mâncare, așa c-am stat pe mal, judecând turiștii în tăcere.

Prima interacțiune cu un trib din Amazonas nu se uită niciodată.

Prima interacțiune cu un trib din Amazonas nu se uită niciodată.

Aici ne arătau un dans tradițional tribului din care făceau parte.

Aici ne arătau un dans tradițional tribului din care făceau parte.

Apartament Dorobanți, 4 camere, terasă mare, confort 1.

Apartament Dorobanți, 4 camere, terasă mare, confort 1.

Aveau scutece? Aveau.

Aveau scutece? Aveau.

Fata din trib și radioul.

Fata din trib și radioul.

Programul ”Prima Casă”, varianta Amazonas.

Programul ”Prima Casă”, varianta Amazonas.

Motherhood tropical.

Motherhood tropical.

Un cuplu frumos.

Un cuplu frumos.

Bărbații tribului arătându-și testosteronul.

Bărbații tribului arătându-și testosteronul.

”Ai grijă. Am un băț și știu cum să-l folosesc

”Ai grijă. Am un băț și știu cum să-l folosesc”

E o păsare?

E o păsare?

”Lasă că mă fac eu mare și descopăr focul.”

”Lasă că mă fac eu mare și descopăr focul.”

Făceau business? Făceau.

Făceau business? Făceau.

E frumos aici la voi. Hai că mai trec eu cândva.

E frumos aici la voi. Hai că mai trec eu cândva.

V-am pupat. Pa.

Gata, hai că văd că-i coadă înapoi în barcă. V-am pupat. Pa.

Descoperind Brazilia: Belo Horizonte, Ouro Preto și Inhotim

Iată, încă n-a murit. Blogul ăsta, zic. Doar că am avut viața pusă pe pauză vreo lună de zile din cauza unei conjunctivite venite din iad care mi-a futut oprit toate activitățile. O să vă povestesc și despre asta, dar până atunci o să fac un recap în ordine inversă, de la cele mai recente descoperiri până la Carnavalul din februarie, despre care încă nu v-am zis nimic. Începem cu Belo Horizonte, Ouro Preto și Inhotim.

Acum vreo săptămână și un pic, la începutul lui iunie, m-am întâlnit cu o prietenă româncă (și ea locuind aici de aproape an, doar că-n Porto Alegre, alt oraș) și am mers împreună să descoperim încă o parte din Brazilia. Ei, iată ce-am descoperit.

Belo Horizonte

Belo Horizonte este unul din orașele mari ale Braziliei (cică al 6-lea, mai exact) și, totodată, este capitala statului Minas Gerais (vă reamintesc că Brazilia-i republică federativă), al doilea cel mai populat stat din Brazilia. Așa. Trecând peste informațiile astea relativ plictisitoare, ce-i interesant la Belo Horizonte e că-i primul oraș modern planificat din Brazilia. Adică orașul nu s-a format de la sine (așa cum s-a întâmplat cu București, de exemplu, când, din întâmplare, un cioban pe nume Bucur s-a hotărât să se așeze în locul ăla și pe urmă, ce să vezi, a început să se dezvolte un oraș), ci au hotărât ăștia că vechea capitală a statului, Ouro Preto (despre care o să aflați mai multe mai jos puțin), nu-i destul de mișto ca să fie o capitală și trebuie să facă una nouă, fix lângă. Apoi a intervenit și Oscar Niemeyer, cel mai cunoscut arhitect brazilian, care a proiectat niște chestii prin oraș, cel mai cunoscut fiind cartierul Pampulha (știu, un nume deosebit), concentrat în jurul unei lagune care poartă același nume. Din păcate n-am apucat să-l vizităm, că era localizat în afara centrului orașului și n-am stat decât o zi în Belo Horizonte, dar înțeleg că-i mișto.

Belo Horizonte mi s-a părut un fel de São Paulo mai mic și în care se întâmplă mai puține lucruri. Cu toate astea, e un oraș mai mare decât București (are în jur de 2,5 milioane de locuitori, plus încă vreo 5 milioane în zona metropolitană). Se observă că-i un oraș planificat atent fiindcă are străzi perfect aliniate și e un spațiu vizibil dedicat mașinilor. E interesant că centrul orașului vechi nu e, de fapt, vechi, fiind un oraș a cărui construcție a început prin 1890 și ceva și a continuat până-n primele decade din secolul XX.

BH

O panoramă a orașului, furată de pe wikipedia, ca să vedeți despre ce vorbim aici.

IMG_7802

Orașul e destul de asemănător cu São Paulo, doar că mai puțin haotic.

IMG_7801

Asta-i o biserică. Ceva special, știu.

IMG_7803

Clădiri înalte și subțiri, așa cum le plac arhitecților brazilieni.

IMG_7804

Terasă la șosea, așa cum le place consumatorilor de bere brazilieni.

IMG_7805

Mercador Central, care-i la fel ca toate marcador-urile centrale din lume. Cineva ar trebui să scoată mercador-urile din categoria “obiective turistice”. Am ajuns aici doar fiindcă eram în căutare de mâncare. N-am găsit mâncare.

IMG_7807

Mergeam pe stradă și-am dat de un magazin cu mașini de cusut. Aparent e un hobby popular, altfel nu-înțeleg cum de au un magazin numai cu mașini de cusut. Mașini de cusut pentru toată lumea!

IMG_7808

Două clădiri care se iubeau printr-o arcadă.

IMG_7810

Lățimea acestei clădiri este cum vrea ea, numai nu lată.

IMG_7812

Un avion trist și uitat de lume. Măcar are artă urbană pe el.

IMG_7793

O clădire care nu cred că-i importantă, dar hei, o să o pun și pe ea aici că arată cumva interesant.

Ouro Preto

Am petrecut o zi și o noapte în Ouro Preto, ceea ce-i mai mult decât îndeajuns pentru că-i un orășel foarte micuț. Un fel de Sibiu, dacă vreți. Frumos, doar că-n 10 minute ai văzut tot ce era de văzut. Având o istorie și o arhitectură destul de interesante, e un oraș invadat de turiști. În perioada colonială a fost cel mai mare oraș din Brazilia, atingând în vremea gold rush-ului vreo 100,000 de locuitori. Da, și America de Sud a avut un Gold Rush în istoria sa, doar că n-a avut și un Hollywood care să-l facă cunoscut lumii așa cum s-a întâmplat cu Gold Rush-ul din America de Nord. De altfel, de aici îi vine și numele, Ouro Preto însemnând “aur negru”. Bine, înainte se numea Vila Rica, fiind un sat bogat tocmai din cauza faptului că era epicentrul mineritului. Două highlight-uri sunt de reținut despre orășel: are o arhitectură barocă mișto din perioada colonială, protejată de UNESCO și este locul unde s-a născut Inconfidência Mineira, prima mișcare prin care s-a încercat obținerea independenței Braziliei față de Portugalia. Bine, nu le-a reușit și Tiradentes, unul din liderii mișcării, a fost spânzurat, după care tăiat, iar bucăți din corpul său au fost răspândite prin zonele dintre Ouro Preto și Rio de Janeiro, ca să stârnească frică printre toți ceilalți care ar mai avea gânduri de revoltă. O imagine frumoasă, știu, știu. Ce-i drept, măcar pe urmă Tiradentes ăsta a devenit erou național, sărbătorit în fiecare an acum. Brazilia e probabil singura țară din lume al cărei prim erou național a fost un dentist (că de aia îi ziceau Tiradentes, nu din altă cauză).

Piața centrală. Cu un muzeu acolo, Museu da Inconfidência, dedicat mișcării  Inconfidência Mineira. Și o scenă, că ce, n-au voie să aibă și o scenă acolo-n față.

Piața centrală. Cu un muzeu acolo, Museu da Inconfidência, dedicat mișcării Inconfidência Mineira. Și o scenă, că ce, n-au voie să aibă și o scenă acolo-n față.

Micuț, colorat și frumos.

Micuț, colorat și frumos.

Și înghesuit, da.

Și înghesuit, da.

Ouro Preto e un orășel mic, dar are incredibil de multe biserici. Și n-are niciun spital. Ăla pe care l-au avut a fost închis din nuștiuce motive administrative. Mi-a amintit de România cumva treaba asta.

Ouro Preto e un orășel mic, dar are incredibil de multe biserici. Și n-are niciun spital. Ăla pe care l-au avut a fost închis din nuștiuce motive administrative. Mi-a amintit de România cumva treaba asta.

Igreja de São Francisco de Assis. Și un câine. Bună, câine! Ce faci?

Igreja de São Francisco de Assis. Și un câine. Bună, câine! Ce faci? (și el mi-a amintit de România)

O ușă care ducea nicăieri și care se deschidea numai nu-mai-știu-la-ce sărbătoare.

O ușă care ducea nicăieri și care se deschidea numai nu-mai-știu-la-ce sărbătoare.

Un câine care stătea la geam și judeca toți turiștii.

Un câine care stătea la geam și judeca toți turiștii.

În hostelul în care am stat, la un moment dat cică au fost niște români, parte dintr-o trupă de muzică, doar că nu-și mai amintea tipul de la hostel ce trupă sau ce muzică. Cert e c-au lăsat pentru colecția de bancnote a hostelului o bancnotă de 5 lei.

În hostelul în care am stat, la un moment dat cică au fost niște români, parte dintr-o trupă de muzică, doar că nu-și mai amintea tipul de la hostel ce trupă sau ce muzică. Cert e c-au lăsat pentru colecția de bancnote a hostelului o bancnotă de 5 lei.

Alt muzeu, altă fericire. Casa dos Contos, îi zice, doar că am ajuns în ultimele 10 minute înainte să se închidă. E ok, nici n-aveai nevoie de mai mult timp.

Alt muzeu, altă fericire. Casa dos Contos, îi zice, doar că am ajuns în ultimele 10 minute de dinainte să se închidă. E ok, nici n-aveai nevoie de mai mult timp.

Aici mă gândeam la viață. Bine, mint. E doar o poză făcută ca să pară că mă gândeam la viață, vă dați seama.

Aici mă gândeam la viață. Bine, mint. E doar o poză făcută ca să pară că mă gândeam la viață, vă dați seama.

Căsuțe, căsuțe.

Căsuțe, căsuțe.

Oare ce se întâmplă aici?

Oare ce se întâmplă aici?

Străzile care urcă și, de fapt, dealurile în general din orașe ar trebui interzise prin lege. Eu nu știu cum supraviețuiesc oamenii bătrâni în orașul ăsta, tot urcând și coborând străzile astea.

Străzile care urcă și, de fapt, dealurile, în general, din orașe ar trebui interzise prin lege. Eu nu știu cum supraviețuiesc oamenii bătrâni în orașul ăsta, tot urcând și coborând străzile astea.

Cele mai mici banane din lumea sunt în Ouro Preto.

Cele mai mici banane din lumea sunt în Ouro Preto.

Mașinile ar trebui interzise. De tot.

Și mașinile ar trebui interzise. De tot.

Un oraș colorat.

Un oraș colorat.

Nu știu, dar o luăm pe aici și vedem unde ajungem.

Nu știu, dar o luăm pe aici și vedem unde ajungem.

O mâncăm pe Maria.

O mâncăm pe Maria.

Niște tineri care probabil își trăiau cei mai frumoși ani din viață.

Niște tineri care probabil își trăiau cei mai frumoși ani din viață.

Niște doamne.

Niște doamne.

Nu ploua, dar acestui bătrânel, vânzător de umbrele, nu-i păsa.

Nu ploua, dar acestui bătrânel, vânzător de umbrele, nu-i păsa.

Altă biserică.

Altă biserică.

Am tot dezbătut cu Andreea dacă asta-i o favelă sau nu.

Am tot dezbătut cu Andreea, colega de călătorie, dacă asta-i o favelă sau nu. N-am ajuns la nicio concluzie.

Gravitația-i de treabă. Când trebuie să cobori.

Gravitația-i de treabă. Când trebuie să cobori.

E mai important ce se întâmpla chiar pe treptele bisericii. Un grup de copii adolescenți exersau niște dansuri câteodată destul de lascive, pe funk carioca. Dacă ați văzut filmul Juno, aia a fost senzația.

Mai important decât biserica în sine a fost ce se întâmpla chiar pe treptele bisericii. Un grup de copii adolescenți exersau niște dansuri câteodată destul de lascive. Așa, pe și în stilul funk carioca. Dacă ați văzut filmul Juno, aia a fost senzația.

Inhotim

Inhotim este cum cred că-și imaginează lumea în general raiul, doar că fără cascade de ciocolată (în rest, da, are chiar și wifi gratuit, cum mi se pare normal să aibă orice rai). Situat undeva la vreo oră și jumătate de mers cu autobuzul față de Belo Horizonte, lângă un mic orășel (Brumadinho îi zice), dându-ți acea senzație de in-the-middle-of-nowhere, Inhotim este un fel de copil-minune născut din relația amoroasă dintre o grădină botanică și un muzeu de artă contemporană. A fost fondat de un magnat, care a cumpărat pământul pe care se află parco-muzeul acum și a început să-l populeze cu galerii și opere de artă. Spațiul (care-i incredibil de mare, vă zic) a fost deschis publicului doar în 2006 cică, dar deja devine unul dintre cele mai cunoscute spații culturale din Brazilia și din întreaga lume.

Printre artiștii de care am dat la Inhotim se numără și o româncă, Geta Brătescu. Eu, ignorant fiind, nu știam de ea, dar se pare că-i destul de cunoscută. Bine, Geta!

Ca să ajungi la Inhotim treci printr-un orășel mic și dubios numit Brumadinho.

Ca să ajungi la Inhotim treci printr-un orășel mic și dubios numit Brumadinho. Aici o poză din autobuz.

Inhotim începe ca o plimbare-n parc.

Inhotim începe ca o plimbare-n parc.

Și apoi, brusc, dai de un colț de rai.

Și apoi, brusc, dai de un colț de rai.

IMG_7826

Oameni bucuroși.

Și artă.

Și artă.

Multă artă.

Multă artă.

Oameni care se bucură de natură.

Și oameni care se bucură de natură.

Și eu care mă bucur de natură. Ce eu n-am voie. Lăsați-mă-n pace.

Eu printre ei. Ce, eu n-am voie. Lăsați-mă-n pace.

Galerii de artă la tot pasul.

Galerii de artă la tot pasul.

Lacuri și peisaje mișto la tot pasul.

Lacuri și peisaje mișto la tot pasul.

De fapt, erau atât de multe galerii de artă și lacuri și drumuri, încât aveai nevoie și de o hartă.

De fapt, erau atât de multe galerii de artă și lacuri și drumuri, încât aveai nevoie și de o hartă.

Pe ușă scria să nu intri dacă ai epilepsie. Pot doar să vă zic că am înțeles de ce.

Pe ușă scria să nu intri dacă ai epilepsie. Am intrat și am înțeles de ce: era un fel de mini-discotecă turbată acolo. Artă, cum ar veni.

E un mușuroi de furnici sau ceva, dar cu atâta artă prin jur, nu știi niciodată. Poate e și el, săracul, tot artă și nu ne-am dat noi seama.

E un mușuroi de furnici sau ceva, dar cu atâta artă prin jur, nu poți ști niciodată. Poate e și el, săracul, tot artă și nu ne-am dat noi seama.

Artă pe dinafară.

Artă pe dinafară.

Artă pe dinăuntru.

Artă pe dinăuntru.

Întotdeauna am știut cum să apreciez arta la adevărata sa valoare. De exemplu, am folosit-o ca material-suport pentru selfie-uri.

Întotdeauna am știut cum să apreciez arta contemporană la adevărata sa valoare. De exemplu, am folosit-o ca material-suport pentru selfie-uri.

Cine spune că arta nu poate fi un pic extraterestră?

Cine spune că arta nu poate fi un pic extraterestră?

Acolo era un pavilion unde puteai să asculți sunetele pământului. Artă auditivă. Comuniunea om-pământ. Ce știți voi.

Acolo era un pavilion unde puteai să asculți sunetele pământului. Artă auditivă. Comuniunea om-pământ. Ce știți voi.

Copil care încerca să asculte ce are Pământul de zis. Pare concentrat, cred că i-a ieșit.

Copil care încerca să asculte ce are Pământul de zis. Pare concentrat, cred că i-a ieșit.

Arta face tumbe; cine ar fi crezut.

Arta face tumbe; cine ar fi crezut.

Mare și frumos, Inhotim ăsta.

Mare și frumos Inhotim ăsta. Ptiu, să nu-l deochi.

Cineva și-a pierdut bilele prin parc.

Cineva și-a pierdut bilele prin parc.

Altcineva le-a găsit și le-a făcut artă. Așa merge treaba.

Altcineva le-a găsit și le-a făcut artă. Așa merge treaba.

Grădină botanică, muzeu de artă contemporană și, câteodată, Inhotim era și grădină zoologică.

Grădină botanică, muzeu de artă contemporană și, câteodată, și grădină zoologică. Despre asta e Inhotim.

Ce să vezi, artă din nou.

Ce să vezi, artă din nou.

Voi, ăștia care vă întrebați la ce folosește arta. Uite, ține umbră.

Voi, ăștia care vă întrebați la ce folosește arta. Uite, ține umbră.

gg, Geta. Băi, brazilienilor, să nu credeți că n-am observat că n-ați pus căciulița care, acolo la

gg, Geta. Băi, brazilienilor, să nu credeți că n-am observat că n-ați pus căciulița care trebuie, acolo la “A”.

Arta lu' Geta Brătescu.

Arta lu’ Geta Brătescu.

Ia uite. Geta a ajuns din Ploiești până-n Brazilia. Frumos așa.

Ia uite. Geta a ajuns din Ploiești până-n Brazilia. Frumos așa.

Aș fi îmbrățișat fiecare copac, dar n-aveam timp de asta. Arta ne aștepta.

Aș fi îmbrățișat fiecare copac, dar n-aveam timp de asta. Arta ne aștepta.

Momentele alea enervante când devii una cu masa. Mi se întâmplă tot timpul, frate.

Momentele alea enervante când încerci să prinzi câinele și cazi prin masă din greșeală. Mi se întâmplă tot timpul, frate. Vouă, nu?

Femeia și copacul. Ar putea fi un nume de roman lung și plictisitor. Asta dacă nu este deja.

Femeia și copacul. Ar putea fi un nume de roman lung și plictisitor. Asta dacă nu este deja.

Artă care crește și se multiplică. Mi-a amintit de conceptul de

Artă care crește și se multiplică. Mi-a amintit de conceptul de “fractal”, care mi-a amintit de matematică. Vedeți, matematica e artă.

Ăsta a fost destul de simpatic. Un nenea artist, Hitoshi Nomura, care folosea instanțele unei acțiuni în timp ca să creeze - exact, ați ghicit - artă.

Ăsta a fost destul de simpatic. Un nenea artist, Hitoshi Nomura, care folosea instanțele unei acțiuni în timp ca să creeze – exact, ați ghicit – artă.

“Fată, fă-mi o poză cu arta asta”

Noi intrăm, dar mai ieșim. Știți cum e, arta te înghite.

Noi intrăm, dar mai ieșim? Știți cum e, arta te înghite.

Nu știu, ei ziceau că-i artă, mie-mi păreau niște stații de autobuz. Nu mă bag.

Nu știu, ei ziceau că-i artă, mie-mi păreau niște stații de autobuz. Nu mă bag.

Și maimuțelor le place arta.

Și maimuțelor le place arta.

Aveau și flori. Mama, care  vorbește zilnic cu florile ei de apartament, ar fi iubit mai mult ca mine locul ăsta. Simt asta.

Aveau și flori. Mama, care vorbește zilnic cu florile ei de apartament, ar fi iubit mai mult ca mine locul ăsta. Simt asta.

Aveau artă și pe pereți.

Aveau artă și pe pereți.

Fiind brazilieni, aveau și oameni care dansau pe pereți, desigur.

Fiind brazilieni, aveau și oameni care dansau pe pereți, desigur.

Eu, făcând poze de turist. I-am văzut pe unii făcând asta, așa c-am făcut și eu. Originalitate zero, sigur, dar am ridicat un camion? Am ridicat.

Eu, făcând poze de turist. I-am văzut pe unii făcând asta, așa c-am făcut și eu. Originalitate zero, sigur, dar am ridicat un camion? Am ridicat.

Mașinuțe. Și ele erau tot artă.

Mașinuțe. Și ele erau tot artă.

Inhotim e genul ăla de loc în care maimuțele îți umbă prin gunoi.

Inhotim e genul ăla de loc în care maimuțele îți umbă prin gunoi.

Acum, serios, galeriile de artă erau chiar mișto.

Acum, serios, galeriile de artă erau chiar mișto.

Și peisajele erau chiar mișto.

Și peisajele erau chiar mișto.

Și oamenii care se înghesuiau să vadă arta erau mișto.

Și oamenii care se înghesuiau să vadă arta erau mișto.

Am menționat deja că peisajele erau mișto?

Am menționat deja că peisajele erau mișto?

În cazul în care vă întrebați cum se vedea prin caleidoscopul ăla.

În cazul în care vă întrebați cum se vedea prin caleidoscopul ăla.

Cam atât din călătoria asta. Revin cu update-uri din trecut. Promit. kthanksbye.

Eu vs. Limba portugheză

Înainte de toate, nu uitați că fix în perioada asta au loc înscrierile la cursurile gratuite de limba portugheză oferite de Ambasada Braziliei la București. Să nu ziceți că nu v-am zis, nu de alta.

jumătate din locuri va fi alocată candidațiilor care oferă cele mai interesante răspunsuri la întrebarea “De ce vrei să înveţi limba portugheză braziliană?”. Sigur, că ce-i interesant pentru tine e la fel de interesant și pentru mine. Îmi plac criteriile astea obiective.

Bun. Acum să vă zic despre love-hate relationship-ul meu cu portugheza.

Câte portugheză știam când am ajuns aici 

Nimic. Dar absolut nimic. Auzisem, cred, de obrigado și cam atât. Pentru mine portugheza era doar varianta mai puțin interesantă a limbii spaniole și, totodată, mai puțin inteligibilă fiindcă mereu aveam impresia că vorbitorii își mănâncă cuvintele la final, ceea ce mă enerva (și cumva încă mă enervează, doar că acum înțeleg ce sunete și în ce fel le mănâncă). Un fel de French meets Spanish, cum ar veni.

După 5 luni de locuit (sau “supraviețuit”, depinde cât de mult vă place drama) în Brazilia, am ajuns în fericitul punct în care pot să vorbesc și să înțeleg această limbă pe care nu pot să zic c-am îndrăgit-o foarte mult la început (a se citi “am urât-o”). Sigur, vorbesc încă prost (Iar pe această cale vreau să-l salut pe modul subjonctiv, care-i un nenorocit în orice limbă, se pare) și nu înțeleg tot, fiindcă n-aș zice că portugheza-i chiar cea mai ușoară limbă latină, dar hei, acum pot să cer indicații de orientare pe stradă oamenilor sau pot să cumpăr o afurisită de nucă de cocos de la o tarabă fără să trebuiască să folosesc limbajul semnelor. Viața mea are din nou sens.

Deci cum e: grea sau ușoară?

Păi depinde foarte mult și de ce alte limbi știați înainte. Prin simplul fapt că sunteți români, deja aveți un avantaj, fiindcă are o gramatică și un vocabular asemănător. Eu am mai făcut niște ani (poate prea mulți, acum că stau să mă gândesc) de franceză și niște module de spaniolă (btw, institutul Cervantes din București e destul de mișto, dacă vreți să vă orientați spre spaniolă, eu doar vă zic), iar asta m-a ajutat și mă ajută în continuare foarte mult. Și dacă chiar vreți o clasificare, iată:

franceză > portugheză > spaniolă.

Nu știu de voi, da’ în inima mea franceza va fi mereu o limbă cu o gramatică complexă, cu un milion de reguli și, în același timp, cu un milion+1 excepții, pe când spaniola va fi mereu o limbă destul de ușor de învățat.

Cu ce seamănă mai mult?

Cea mai asemănătoare limbă e clar spaniola. Mi se par într-atât de asemănătoare, încât practic învățând portugheză mi-am automutilat toate cunoștințele de spaniolă. Cred că dacă nu ești vorbitor nativ al uneia dintre ele, este destul de greu să le înveți fluent pe ambele (dar nu imposibil), pentru că, pur și simplu, sunt prea asemănătoare. Trecerea de la Yo puedo la Eu posso, de exemplu, a fost destul de chinuitoare pentru mine. Luați niște exemple:

Agora (BR) – Ahora (ES)  [=acum]

um pouco (BR) – un poco (ES) [=puțin]

perguntar (BR) – preguntar (ES) [=a întreba]

cerveja (BR) – cerveza (ES) [=bere]

Iar pe lângă faptul că diferențele sunt așa subtile, pronunția e mai dificilă în portugheză. Cred că te ajută să știi spaniolă înainte, cu siguranță, dar totodată te și încurcă destul de mult, fiindcă o să ajungi să vorbești ceea ce ei numesc portuniol (adică portugheză amestecată cu spaniolă), cu alte cuvinte, romgleza lor, doar că adaptată la geopolitica și cultura regională.

Păi și se vorbește la fel peste tot?

Bineînțeles că nu. Trebuiau să facă ăștia lucrurile și mai complicate. În primul rând portugheza din Portugalia e ușor diferită față de cea din Brazilia (un pic mai mult față de cum e British English vs. American English, dacă vreți o comparație). Brazilienii consideră că portughezii vorbesc ciudat și nu prea îi înțeleg fiindcă, zic ei, au o pronunție mai dificilă. E amuzant, fiindcă aici toți consideră că cei din Europa au, de fapt, o pronunție diferită, în niciun caz invers.

Ah, și fiindcă Brazilia-i cât un fucking continent (serios, uitați-vă la imaginea de mai jos, că nu degeaba am furat-o de pe Timeline-ul cuiva. Mulțumesc, Andreea!), dacă te duci mai în nord sau mai în sud, dai de accente diferite. Oamenii din Sao Paulo, de exemplu, vorbesc cu un accent diferit față de cei din Rio, iar eu, fiindcă-s obișnuit cu cel din Sao Paulo acum, îl cam urăsc pe cel din Rio, fiindcă îl înțeleg mai greu spre deloc.

Brazil_European

Ce mi se pare probabil cel mai dificil la portugheza braziliană e faptul că limba vorbită e destul de diferită față de ceea ce înveți într-o carte de gramatică. Adică au mult jargon, dar mult mai mult decât oricare altă limbă din cele pe care le-am amintit mai sus.

Internet slang

Da, și felul în care vorbesc online e diferit. Bine, au abrevieri și toate cele, lucruri pe care le facem și noi, dar exact așa cum spaniolii au acel “jajajajajaja” pe care-l folosesc ca să râdă online în chat-uri/sms-uri (să râdă online? În fine, înțelegeți voi ce vreau să zic), ăștia au vreo nșpe variante proprii. Adică astea:

Laugh

Cel mai des le-am întâlnit pe kkkkkkk, pe care nu pot să-l înțeleg nici până-n ziua de azi, pe hahahaha (pe care am ajuns să-l folosesc și eu nesănătos de mult) și pe rsrsrsrs (care înțeleg că-i prescurtarea de la “risos, risos, risos”, adică “râsete, râsete, râsete”).

Ah, și tot legat de Internet, cumva – și mi-e neclar de ce – aici se folosește mult mai des domeniul .com.br în loc de mai scurtul și mai simplul .br. Încă n-am aflat de ce ar folosi cineva un domeniu mai lung și mai greu de tastat, dar cam așa stă treaba.

Legătura dintre gunoi și zilele săptămânii

Trebuie să vă povestesc cum am învățat eu zilele săptămânii în portugheză. În prima lună aici, când de abia mă mutasem în casa în care locuiesc acum, le-am dat un email proprietarilor să-i întreb cum și ce fac cu gunoiul, unde-l las, cine-l ia, când și toate cele. Și am primit următorul răspuns:

Gunoi

Ei, și mă uitam eu la email-ul ăsta și încercam să-mi dau seama cum adică pe 2, pe 4 și pe 6. Adică gunoierii vin doar de trei ori pe lună? Și dacă vin de trei ori pe lună, de ce vin numai la începutul lunii? Ce rahat fac cu gunoiul care se strânge la sfârșitul lunii? Oare viața are sens? N-ar fi fost prima oară când în Brazilia se întâmpla ceva ce pentru mine, european, n-avea niciun sens. Da’ fix la o zi sau două după asta, am înțeles care-i faza, citind într-o carte de gramatică. 2, 4 și 6 erau, de fapt, zilele săptămânii. Și așa am aflat că-n portugheză ăștia n-au nume pentru zilele săptămânii, ci doar le numără, cum ar veni:

Segunda-feira – Luni

Terça-feira – Marți

Quarta-feira – Miercuri

Quinta-feira – Joi

Sexta-feira – Vineri

Sábado – Sâmbătă

Domingo – Duminică

Sigur, are sens pentru că duminică e ziua Domnului și e prima zi, deci luni e a doua și tot așa, dar vă dați seama prin ce schimbare de paradigmă a trebuit să trec, fiindcă pentru mine luni era întotdeauna prima zi din săptămână, iar acum e mereu a doua. Plus, faptul că trebuie să număr în gând de fiecare dată când vreau să zic o zi din săptămână. Înțeleg că se mai întâmplă treaba asta cu număratul zilelor și în limba greacă. Foarte bine, să fie ei sănătoși.

Bine, bine, Ciprian, da’ ne înveți și pe noi niște înjurături în portugheză?

Da’ cum să nu. Iată-le pe cele mai folosite:

vai se foder – go fuck yourself (cred că suntem cu toții de acord că-n română sună ca un rahat “du-te și fute-te”) Asta-i de altfel preferata mea și cea pe care o folosesc cel mai des, deși în general nu prea sunt nevoit să o folosesc, căci brazilienii sunt un popor foarte calm și foarte prietenos mereu;

Puta que pariu – Curvă care a dat naștere (și lor le place să vorbească mult despre mame, da);

Merda – căcat;

Porra – înseamnă spermă per se, dar ăștia îl folosesc ca un fel de “Fuck!” sau “La dracu’!”. Nu știu, eu doar îmi fac datoria și vă informez, lăsați-mă-n pace;

Caralho – înseamnă “pula”, dar din nou e folosit ca un fel de “La naiba!”;

Vai tomar no cu – “Du-te și ia-o-n cur”, foarte des întâlnită, îmi place și asta, e așa…foarte finuță;

Filho da puta – clasica “fiu de curvă”.

Care-i faza cu pula în portugheză?

Mai întâi pentru context, vă rog, uitați-vă la asta.

Explicația-i destul de simplă: pular înseamnă a sări în portugheză și prin declinarea lui se ajunge la forma pula. Știu că-i cretin, dar încă zâmbesc când aud câte un pula așa random prin discuțiile brazilienilor. Ceva special.

Ce features lingvistice mi s-au părut interesante

Când am început să învăț portugheză, căutând niște explicații despre pronumele demonstrative din portugheză, am dat de șirul următor de cuvinte pe care cineva le înșirase, pur și simplu, ca să fie toate într-un loc:

Pron

Acum mi se par ok, dar atunci eram în zona lu’ ce-rahat-e-asta-n-o-să-pot-să-învăț-toate-rahaturile-astea-niciodată. Mi s-a părut interesant că pe lângă formele esta (“aceasta”, când obiectul e apropiat de cel care vorbește) și essa (“aceea”, când obiectul e departe, dar departe doar de vorbitor și aproape de cel căruia i se adresează) mai au o formă aquela (tot “aceea” ar fi tradus în română, dar se referă la un obiect care e îndepărtat atât de persoana care vorbește, cât și de persoana căreia i se adresează). Nu mi se pare neapărat cel mai util feature pe care îl poate avea o limbă, dar mi s-a părut interesant, pentru că asta spune ceva și despre cât de importante sunt relațiile și distanțele dintre oameni pentru brazilieni.Demons

Cărți, filme, seriale, muzică (fără dichis, că nu suntem la Cărturești aici)

Cred că cel mai ușor înveți o limbă străină (deci nu neapărat doar portugheză) expunându-te foarte mult la media (de orice fel) în limba respectivă. De aceea ca să învăț cât mai repede și mai bine portugheză am încercat și încerc în continuare să mă uit la multe filme în portugheză, să citesc în portugheză sau să ascult muzică în portugheză, chiar dacă inițial nu înțelegeam mare lucru, fiindcă nu cunoșteam limba.

Cărți. Acum citesc Capitães da Areia, un roman scris de Jorge Amado, unul dintre cei mai importanți autori brazilieni. E genul ăla de autor care se studiază în școli, înțeleg, însă – spre deosebire de autorii pe care-i studiem noi la cursurile de limba română – ăsta chiar scrie mișto și interesant. În Capitães da Areia, de exemplu, vorbește despre un grup de copii orfani care n-au casă, trăiesc pe străzi și în favele și supraviețuiesc din mici furturi. Fiindcă are niște idei asociate comunismului (încearcă să arate perspectiva copiilor care au potențial de dezvoltare, doar că din cauza sistemului nu au nicio șansă), cartea a fost puțin controversată, fiind considerată o lucrare politică pe vremea când a fost lansată. Sau ceva de genul ăsta. Orișicum mie mi se pare că descrie destul de bine realitatea braziliană și oricine vrea să afle mai multe despre cultura braziliană ar trebui să o citească.

Evident, nu înțeleg tot din ce citesc, dar ideea este să citesc cât mai mult, iar Jorge Amado pare să aibă un vocabular destul de ușor. Am mai încercat înainte să citesc o carte numită Os Sete (Cei șapte) scrisă de un oarecare André Vianco, autor brazilian contemporan, doar că am renunțat. Nu fiindcă era greu de citit, dimpotrivă de aceea am început cu ea, că avea un vocabular ușor, doar că era despre vampiri și în momentul în care am ajuns la partea în care personajele principale deschideau un cufăr unde descopereau niște mumii care ulterior se vor dovedi a fi vampiri am zis că nu, eu nu pot să citesc așa ceva, nici măcar urmărind un scop pur didactic.

Alți autori brazilieni care mi-au fost recomandați: Machado de Assis, Nelson Rodrigues, Graciliano Ramos, Guimarães Rosa, Clarice Lispector. Nu, îmi pare rău, deși brazilian, nu mi-a recomandat nimeni să-l citesc Paulo Coelho (deși, ce-i drept, m-am gândit să-l citesc doar fiindcă ar fi ușor de înțeles).

Iar un autor contemporan și foarte trendy aici e Daniel Galera. Sau cel puțin așa am înțeles. Cică are o carte mișto, Barba Ensopada de Sangue se numește ea, dar am zis că o s-o las pentru atunci când o să știu ceva mai bine portugheză, ca să nu-mi stric o lectură posibil plăcută.

Grammar books. Eu învăț după o carte din seria Teach Yourself (o găsiți ușor pe Internet), fiindcă îmi place structura pe care o folosesc ăștia. Plus, încă una numită Modern Brazilian Portuguese Grammar: A Practical Guidecare mi se pare că-i super folositoare pentru că e structurată în două părți, una despre gramatică și alta despre partea informală a limbii portugheze, care mi se pare foarte importantă dacă vrei să înveți portugheză braziliană fiindcă, așa cum am zis și mai sus, vocabularul informal, de zi cu zi, pe care-l folosesc brazilienii este destul de diferit ce ceea ce înveți într-o cartea de gramatică. Și cartea asta e ușor de găsit online, mai greu de găsit e workbook-ul care o însoțește (bine, bine, o să-l cumpăr legal. Voi, ăștia care apărați drepturile de copyright pe Internet, sper că sunteți fericiți acum). Iar în afară de cărți, îl folosesc și pe Duolingo, care-i cel mai bun prieten al meu în această perioadă.

Filme. Sunt o groază de filme braziliene mișto. De exemplu, am dat de lista asta care pare ok sau – dacă sunteți niște cinefili și nu puteți dormi fără să vedeți filme – lista asta e destul de lungă aș zice, deci aveți de unde alege. Din ce am văzut deja, pot să recomand cu siguranță City of God (oferă un glimpse mișto asupra vieții în favele), The Man Who Copied (din nou, despre sărăcie în Brazilia), Central Station (e minunat ăsta, atât vă zic), The Year My Parents Went on Vacation (ăsta-i super interesant pentru că ilustrează mișcarea anti-dictatură din perspectiva unui copil, însă pentru ei anti-dictatură înseamna cumva pro-comunism) și The Way He Looks, care a fost propunerea Braziliei pentru Oscar la categoria Best Foreign Movie (n-a trecut de selecție) și care mi se pare că arată destul de bine cum și ce-ul cu societatea braziliană modernă, plus faptul că-s niște optimiști orice s-ar întâmpla.

Seriale. Mi-au fost recomandate și seriale. Ce-i drept, încă nu m-am uitat la niciunul, fiindcă mi se pare că uitatul la seriale te face să pierzi mult timp degeaba, dar pentru cei care au altă părere despre seriale, iată-le: A Vida Como Ela é, care-i de fapt o colecție de short films, înțeleg, bazate pe scrierile lui Nelson Rodrigues, Som e Fúria, care-i ceva mai contemporan, despre un regizor de teatru care încearcă să pună în scenă o piesă de Shakespeare (vine de la Fernando Meirelles, același tip care a regizat Cidade de Deus), Alice, serial produs de HBO (e vorba despre o tipă care se mută în Sao Paulo și toate prostiile pe care le face aici, pare mișto filmat, însă n-are decât un sezon), plus acest mini-documentar (înțeleg că-i interesant, nu l-am văzut încă, nu garantez nimic).

Muzică. Sunt atâția artiști brazilieni, încât n-am cum să fiu în niciun fel exhaustiv aici. Vă zic doar de funk, care-i pentru ei cum sunt manelele pentru noi. Cel mai cunoscut artist funk cred că e Valesca Popozuda. Vă rog eu, uitați-vă la videoclipul de mai jos. E ceva special.

O altă minunăție asemănătoare populară aici e asta:

Sigur, există și multă muzică din categoria bossa nova, samba etc. I-aș menționa aici pe Caetano Veloso, care mi se pare destul de mișto și deja cântă de ceva vreme și pe Silva (care cântă un indie-pop mișto).

Iar dacă chiar vreți să le auziți pe cele clasice, găsiți aici o listă mișto. Mi s-a părut interesant că deși știam piesa asta, habar n-aveam că-i braziliană.

Bine, bine, dar cum pot să impresionez pe cineva din Brazilia dacă nu știu portugheză?

Simplu. Îl întrebi Tudo bem? când îl vezi. Ăsta-i un fel de “ce faci” pe care brazilienii îl spun mereu când se întâlnesc cu o persoană. Dar mereu. Mereu, mereu. Iar dacă vreți să pară că știți portugheză, deși nu știți, puteți oricând să folosiți metoda furculition: scoteți terminația normală a unui cuvânt și înlocuiți-o cu -ção (care se pronunță ca un fel “său”, dar nazal).

participare – participação

relație – relação

funcție – função

satisfacție – satisfação

Chiar funcționează, va trebui să mă credeți pe cuvânt.

Cam asta a fost tot despre love-hate relationship-ul meu cu limba portugheză. Uite, în loc de “pe curând”, vă las un aproape-selfie-dar-nu-chiar cu un Windows 8 portughez.

unnamed

Rio, orașul ăla din Brazilia prin care poți să te plimbi în costum de baie tot timpul anului

Voiam să vă povestesc despre cât de mișto e Rio încă de acum câteva săptămâni, dar între timp am avut absolut toate problemele din lume, știți voi, dintr-alea pe care nu vrei să le ai când ești la 10,000 km depărtare de casă (o să revin pe tema asta) și n-am reușit. Nu-i nimic, vă povestesc acum.

IMG_5934

Tietê Bus Terminal, cel mai mare terminal de autobuze din America Latină și al doilea cel mai mare din lume.
Da, se află-n Sao Paulo.

IMG_5932

Să știți că-i foarte organizat, chiar dacă-i cel mai mare terminal din America Latină. Ah, și cel mai are din lume cică-i cel din New York, în caz că sunteți curioși, că eu am fost, nu de alta.

IMG_6031

Și măicuțele călătoresc cu autobuzul, deși aș fi crezut că le place mai mult să fie aproape de cer, deci iubitoare de avion.

IMG_6035

Îmbarcarea are loc în partea cealaltă, soro.

IMG_5939

O sală de internet în terminalul de autobuz. Internet, eu te iubesc oriunde ești și în orice formă exiști, să știi.

IMG_5946

Asta mi se pare o chestie cumva tipic braziliană. Oamenii dorm oriunde și oricând au ocazia. De exemplu, sunt foarte mulți care dorm în mijloacele de transport în comun prin oraș, fără nicio problemă.

IMG_5943

Unul dintre cele mai triste lucruri de până acum pentru mine este Crăciunul fără zăpadă. Deprimant = atunci când vezi decorațiuni pentru Crăciun, deși afară sunt 30 de grade.

IMG_5942

Automat cu pachete care conțin periuță + pastă de dinți. Frumos. Trebuie să-l aducem și-n România neapărat.

Artă, nu altceva.

Artă, nu altceva.

Dacă vreți să vizitați Brazilia pentru o scurtă vacanță și nu știți exact în ce oraș să veniți, vă zic eu: în Rio. În timp ce São Paulo e acel business man workaholic care stă până seara târziu la birou și apoi consumă în weekend tot ce-a produs în timpul săptămânii, Rio de Janeiro e fratele său relaxat, dandy, pe care-l doare-n fund de carieră, căruia îi place oceanul și plaja și pe care dacă nu-l găsești alergând în fiecare dimineață pe malul oceanului, cu siguranță îl găsești făcând surfing. Cam așa aș descrie relația dintre cele două orașe. Unul e un conglomerat de beton, trafic, poluare, oameni, în care simți că te sufoci, deși, ce-i drept, are o viață economică și culturală foarte vibrantă, altul e un oraș care se îmbracă în pantaloni scurți cu model floral indiferent de situație, mereu pregătit de vacanță, nu de altceva.

Am ajuns în Rio de două ori până acum și mi se pare un oraș de vacanță perfect, chiar dacă e considerat ceva mai periculos (din punct de vedere al nivelului de criminalitate, zic) decât São Paulo. Printre motive se numără și faptul că este orașul cu cele mai mari și periculoase (cel puțin așa aud) favele din Brazilia, implicit, din lume (ați văzut cu toții Cidade de Deus, da?).

IMG_6349

Desenele de pe pereți fac, evident, orașul să fie mult mai prietenos. A se observa câinele albastru. Serios, cine nu-și dorește un câine albastru? Ce fel de oameni sunteți?

IMG_6350

O stradă tipică Rioului de pe lângă zona Copacabana.

IMG_6348

Există multe dealuri prin Rio, iar de obicei favelele sunt în zonele cu dealuri. Așa că se întâmplă des să dai de un hotel de 5* și sus, pe dealul de lângă, să fie o favelă. Oricum, favelele nu sunt chiar așa periculoase cum ați auzit (cel puțin nu ziua) și efectiv sunt mai peste tot, mai mici sau mai mari, nu contează.

IMG_6297

Spre deosebire de Sao Paulo, Rio e un oraș mult mai bike-friendly.

IMG_6292

O bucată de plajă cu clădirile aferente de pe mal în zona Copacabana.

IMG_6263

Într-o formă sau alta, Jesus e peste tot aici. N-ai cum să scapi de el, vă zic.

IMG_6255

Ce mi se pare mișto la brazilieni, în general, e că sunt foarte deschiși și non-judgemental legat de orice. Aici e un ad foarte non-sexist, fiindcă ilustrează o femeie într-o poziție asociată, cel puțin la noi, de obicei, cu un bărbat.

IMG_6252

Una din chestiile mele preferate: te plimbi și, întâmplător, dai de un car plin cu banane în mijlocul unei intersecții. Chiar se întâmplă destul de des asta.

IMG_6250

Opriți totul, am aflat de unde vin biscuiții.

IMG_6245

Old-style shop.

IMG_6247

Pão de Açúcar, pe lângă un obiectiv turistic foarte faimos în Rio, este și un lanț de supermarket-uri.

IMG_6244

O sirenă.

IMG_6243

Nu e îndeajuns că au gardurile de protecție în afara străzii, au mai pus și niște cactuși, așa, ca să fie.

IMG_6242

Random hat party on the street pentru că de ce nu.

IMG_6240

Cât timp am fost eu în Rio, am putut observa cum oamenii se împart în două mari categorii: cei care fac sport mereu și eu.

IMG_6237

Hotelul care dă numele plajei Copacabana (sper că nu-i invers, doar am ghicit și eu aici)

IMG_6236

Există o pistă de-a lungul plajei unde oamenii aleargă sau merg pe biciclete/alte chestii cu roți cum ar fi cea din imagine. Oamenii din Rio sunt obsedați de sport, vă zic.

IMG_6234

Nici aici nu poți să scapi de pulverizatoare de apă. Măcar aici nu scrie Nivea pe ele și nu zice nimeni că-s outdoor-uri neconvenționale #doamneajută

IMG_6235

Skol, cel mai cunoscut brand de bere din Brazilia. Aici pare să aibă o poziționare diferită față de poziționarea din România. O să cercetez mai mult treaba asta, că-mi pare interesantă.

IMG_6232

Primul meu view către plaja Copacabana.

IMG_6231

O plajă, o șosea, un deal. De toate pentru toți.

IMG_6229

Una din multele străzi paralele cu plaja. O zonă, de obicei, scumpă, dar frumoasă.

IMG_6228

Evident, poliția-i peste tot, că altfel nu se poate aici.

IMG_6225

Simón Bolívar, una din figurile cele mai importante în ceea ce privește obținerea independenței unor state din America Latină față de Spania. Am citit și eu repede pe Wikipedia, ca să pară că știu istoria locului. Da, judecați-mă pentru asta.

IMG_6224

Vedeți, detaliile mici sunt cele care fac locul ăsta să fie frumos. Un skater, un om în cărucior, ce contează.

IMG_6223

Stația de metrou Botafogo.

IMG_6221

Există multe tuneluri prin Rio.

IMG_6220

Că doar d-aia Iisus vine și trece prin tine.

IMG_6219

Faptul că dai de câte un deal din când în când face ca orașul să pară mai aerisit și cu mai puțin trafic.

IMG_6218

Dacă vă uitați sus, pe dealul ăla-n depărtare, o să vedeți faimoasa statuie a lui Jesus. Salut, Jesus! Ce faci, ești bine, sănătos?

IMG_6222

Hop și eu prin tunel.

IMG_6217

Dragoste în vremea lui Pacman.

IMG_6216

Brazilian steakhouse. N-am fost, dar mi se pare interesant că există.

IMG_6215

Oameni făcând sport, din nou.

IMG_6212

Vedeți dealul ăla din dreapta? Îl vedeți, îl vedeți? Ăla-i Pão de Açúcar, unde ajungi cu o telecabină sau ceva și cică ai un view mișto.

IMG_6213

Când am făcut o poză ăstuia era și tipul care l-a făcut. Verme, cică. M-a rugat să pronunț “Verme” în fața camerei de filmat. Mă aștept să apar pe un website dubios în care o să par total penibil acum. De abia aștept.

IMG_6209

Același Pão de Açúcar, dar din alt unghi. E la fel, știu, că trebuie să așteptăm câteva milioane de ani, ca să pară altfel.

IMG_6210

Asta-i o plajă mai mică și nu foarte tranzitată dintr-o zonă numită Flamengo. Hai că-i frumos să fii în metrou și să zici “Hai că eu cobor aici, la Flamengo”.

IMG_6208

Coca-cola își merită statutul de cel mai valoros brand din lume. Urmează niște reguli simple: e peste tot și e consecvent.

IMG_6207

Cred că v-am mai zis, în Rio oamenii-s obsedați de sport.

IMG_6206

Viața de om al străzii în Rio pare mai ușoară, căci nu-ți faci griji vreodată că vine iarna și n-ai unde să stai.

IMG_6205

E interesant cum companiile (în special băncile) sponsorizează multe lucruri aici. De exemplu, aparatele de fitness de pe plajă.

IMG_6200

Aceeași plajă, același Pão de Açúcar.

IMG_6198

Street art-ul e prezent peste tot prin Rio.

IMG_6199

Un zombie.

IMG_6196

Cred și eu că-i frumos să conduci pe lângă plajă.

IMG_6194

O zonă centrală cu clădiri office, lângă ocean.

IMG_6192

O duamnă.

IMG_6189

Așa arată multe baruri, nu numai în Rio, ci și în Sao Paulo, cu scaune dintr-astea din plastic. Inițial par shabby, dar apoi îți dai seama că fac parte din cultura orașului și-ți plac.

IMG_6188

Au și căsuțe dintr-astea mici și simpatice. Rio e mai colorat decât Sao Paulo, clar.

IMG_6191

O focă bețivă. Mi se pare corect.

IMG_6187

Nu știu de ce am pozat o universitate, dar dacă tot am făcut asta, o pun aici.

IMG_6186

Craniul, temă recurentă în arta stradală.

IMG_6183

Împărțim egal, dar mai mult eu.

IMG_6184

Toate zidurile zâmbesc aici.

IMG_6182

Spațiu verde înghite traficul aici. N-o să vezi așa ceva în Sao Paulo.

IMG_6180

Nu, chiar n-o să vezi atâta spațiu verde.

IMG_6179

Și mai mult spațiu verde, vă rog.

IMG_6178

O casă de sănătate, cică.

IMG_6177

O stradă tipică Rioului.

IMG_6176

Numit și Palácio das Laranjeiras, e reședința oficială a guvernatorului statului Rio de Janeiro.

IMG_6171

Clădiri de prin Rio.